time read
Ma intrebam cine e suficient de nebun incat sa faca baie in lacurile noastre cu ape dubioase si de culori nedefinite. Mai mult, cine e suficient de nebun sa se scalde in lacuri in care se scurg diverse? Asta in cazul in care conductele observate nu sunt pentru decor… Dar semnele sunt puse. Scaldatul e interzis pentru ca nu cumva sa fie speriati pestii (nu cred ca se gandeste cineva la sanatate si alte alea) – pentru ca na, mai trebuie sa si mancam. Si acum alta intrebare: cine ar manca peste din baltile cu pricina? Dar stim noi oare de unde vine pestele nostru de toate zilele? Nu. Din pacate.
O imagine face cat o mie de cuvinte, spunea cineva. Daca as fi facut poza de mai sus din alt unghi, ati fi observat trecerea omului prin peisaj plus semnatura lui: gunoaie. Tot ceea ce ne inconjoara, ne reprezinta. O spun cu tristete, una la fel de mare ca aceea care ma incearca privind cuiele alea batute in copac. Ar putea insemna multe: cati s-au inecat in lac, cati au fost prinsi scaldandu-se, cati au trecut pe-acolo la un gratar… De fapt nu inseamna nimic. Nimic important pentru noi. E doar o imagine.
Si imaginea devine mirifica la apus. Tot uratul este poleit cu aur, este imbracat in lumina soarelui dandu-ne speranta ca frumosul e posibil. Ramai mut de uimire in fata unei porti catre o alta lume. Si apoi vine iar dimineata, oamenii continua sa isi lase urmele pe unde trec. Unii le aduna, altii merg inainte fara a se sinchisi. Din nou: trist!
Si intorcandu-ma la scaldat, nu conteaza semnele de interdictie, nu au contat niciodata. Eram saptamana trecuta in Tineretului si grupuri de copii faceau baie in lac. Stiti cu totii – care ati trecut pe acolo – ca nu e cel mai curat lac din Bucuresti. Cu toate astea sareau de nebuni in apa, inotau, se simteau ca la strand. Si grupul cel mai mare era strans langa semnul de interzis. Vedem semnele astea si ne gandim ca cineva ne vrea binele, tine la sanatatea noastra. Dar, tinand cont de faptul ca sunt copii cei care se arunca in apa – si un semn mai mult ii intarata decat sa-i opreasca -, nu ar fi mai inteligenta o curatare a apelor? Poate. Dar cine sa se gandeasca?
Mai bine sa retinem ca „scaldatul e interzis” in locurile cu ape tulburi.
6 Comments
Sa mai punem pe deasupra faptul ca ne gandim cum sa scapam de poluare. In loc sa gandeasca un sistem inteligent prin care sa stimulam oamenii sa foloseasca mijloace de transport eco gen biciclete, role etc .. ne gandim cum sa punem taxe si cum sa nu facem nimic impotriva lor. De ce nu gandeste nimeni un sistem de stimulare, gen: cine circula cu transport eco sa primeasca nu stiu cat la % in plus la salariu, iar firmele care amenajeaza locuri pentru parcare si bai pentru a te putea schimba sa primeasca niste subventii? .. garantat s-ar putea scadea poluarea considerabil daca s-ar face o stimulare pentru populatie .. dar deh .. CINE SA GANDESCA IN TARA ASTA??? Raspuns: NIMENI. Pentru ca toti sunt pusi cu japca sa FURAM tot! Furam inclusiv si Parcul National Retezat!
Nu am vrut sa imi exprim nemultumirile la nivelul asta, dar asa e! Daca le luam la bani marunti vom ajunge mereu la aceeasi concluzie… e un cer al naibii de vicios. Offff!
Andres, imaginea cuielor strapungand trunchiul copacului, e trista…
Iar asa in general, in ape tulburi e bine sa te avanti ,abia dupa ce ai analizat bine toata situatia. Riscul de a te ineca chiar si la mal, e mare.
…
Daca ai dispozitie, ai o leapsa la mine pe blog.
Acum depinde de ape, daca sunt tulburi la propriu sau la figurat 😛 Si da, e bine sa ne asumam riscuri – vorbesc la figurat acum!
Voi „studia” leapsa, pare interesanta 😀
Adevărul e că vezi în atâtea filme şi nu numai oameni+copii+lac= imagini idilice, cu o platforma undeva spre centrul lacului şi o apă mai clară decât cea de la robinet. Unii chiar au asta:
http://www.theatlantic.com/infocus/2011/07/days-of-summer/100108/#img24 – noi însă avem poza 10 de acolo.
Bogdan, sunt superbe pozele!!! Imi plac 12 si 13 foarte mult. Taie respiratia… Iar 10… no comment 😀
Multumesc!
Add Comment