time read
In the midst of winter, I finally learned that there was in me an invincible summer. (Albert Camus)
Mi-e dor de vară. Mi-e dor de soarele ei și de albastrul plin de nori pufoși. Mi-e dor de vară pentru că ea, vara îmi aduce marea cu toate scoicile ei. Toate gândurile mi se îndreaptă către vară și încearcă, prin povești inventate, să facă timpul să treacă mai repede. Nu vor reuși. Gândurile agitate nu fac decât să coloreze zilele și să crească entuziasmul, să agite spiritul.
Îmi spunea cineva zilele trecute că îi par a trăi într-o lume diferită, plină de strălucire, că vede asta în zâmbetul meu. Acum nu știu dacă o spunea pentru că îi par cu capul în nori sau pentru că mi-s specială. Îmi place să mă înconjor de povești și prin povești mă refer la toate mărunțișurile care îmi dau starea de bine. La serviciu am biroul plin de cărți, de scoici, fluturi, pixuri colorate și obiecte primite în dar. Au venit cu zâmbet și zâmbetele sunt cele pe care le păstrez. Dacă te uiți pe biroul meu, de cele mai multe ori, pare haos. De fapt, este o poveste. Oamenii dragi mie sunt acolo sub diferite forme.
Acasă, ei bine, este o cu totul altă poveste. Am vara în cameră. Peretele verde mă ajută să mă trezesc cu zâmbet. Cărțile, frumoasele de ele, sunt viețile pe care le trăiesc una după alta. Cele citite sunt amintiri, cele necitite sunt uși care așteaptă să fie deschise. Fotografiile, animăluțele fengshui, cutiile cu pantofi, păpușile, desenele, semnele de carte, colecția de rujuri, cerceii, pungile colorate, biroul tăiat în formă de arc de cerc după un desen făcut de mine… Toate acestea formează lumea mea aurită (sau aiurită). Și în lumea asta e vară.
Trăiesc prea mult în imaginație, îmi spunea altcineva. Aș spune că mă ajut de imaginație pentru a scăpa de sufocarea zilelor gri. Și nu mă refer neapărat la vreme. Mă bucur de imagini, de gălăgie sau de liniște. Mă bucur de nopțile cu ceață sau de zilele cu soare. Și, deși parcug zi de zi același drum spre serviciu, nu este niciodată la fel. Alți oameni, alte discuții, altă muzică și alte pagini în carte.
Sunt o visătoare, mi s-a spus și asta. Da, sunt. Visez cu ochii deschiși, visez povești și mi se întâmplă să clipesc și poveștile sunt aievea. Acum visez că este vară, că scutur nisipul de pe carte și o deschid inspirând aerul sărat. Mâine voi deschide ochii și marea va fi acolo, în fața mea. Voi închide cartea, voi întinde mâna spre el și-l voi atinge pe umăr. Este vară, dear, îi voi spune. Și marea își va arunca valurile dantelate spre mine. Îi voi zâmbi.
Să visați frumos! Fie că este zi sau noapte.
Tinush – Sommerregen
Add Comment