3 cărți sau disputele între cititori

time read
Articolul are 1279 cuvinte și se citește în 4 minute.

De fiecare dată când îmi fac bagajul pentru a pleca în vacanță partea cea mai dificilă e aceea în care trebuie să aleg cărțile pe care le iau cu mine. De obicei sunt trei cărți, niciodată mai puține. Este cartea pe care o citesc, cartea pe care urmează să o citesc și cartea pe care mi-ar plăcea să o citesc dacă se întâmplă să o termin pe a doua. Foarte rar s-a întâmplat să fie nevoie de o a patra carte. Cea de-a treia este aceea cu care mă întorc acasă și îmi prelugește senzația de vacanță pentru încă o perioadă. Dacă citesc câteva pagini pe zi, cu siguranța senzația aceea minunată durează mult mai mult.

3 cărți

În scurta vacanță de Paști am avut cu mine trei titluri*, însă, de această dată, după ce am terminat de citit prima carte s-a întâmplat să aleg alte două (de împrumut). Pe prima am terminat-o în câteva ore. Pe a doua o am pe noptieră și îmi oferă senzația de care vă spuneam mai sus.

Cele trei cărți sunt atât de diferite, încât nu m-am putut abține să nu le așez într-un singur articol și să vă spun câteva cuvinte despre ele.

O delicatesă, scrisă de Muriel Barbery, este, la propriu, o delicatesă. De la prima și până la ultima pagină am fost asaltată de rețete, de arome, de imagini cum numai în bucătăriile bunicilor erau prezente. Sentimentele, relațiile de familie, imaginile și gusturile se amestecă dând naștere unei cărți cum nu am citit până acum.

Fii binevenit, un roman scurt semnat de Sandra Brown, a fost ca o vizionare de film. Nu siropos, cum v-ați putea închipui. Nu. Avem un El tipic autoarei, avem o Ea retrasă, scriitoare care intră în contact cu el și avem moartea soțului ei pe care el (personajul principal) încearcă să o înțeleagă pentru a o reda corect în filmul în care joacă. Aș putea spune foarte bine că această carte este un chicklit vintage.

Bună seara, Melania!, carte scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu, este absolut minunată. E prima dată când intru în contact cu această autoare și trebuie să vă spun că m-a luat prin surprindere. Auzisem de cărțile Rodicăi, mi-au fost recomandate în repetate rânduri, însă, cum nu sunt atrasă de scriitura polițistă, nu am îndrăznit să fac pasul întru descoperirea ei. O recomand cu drag! Eu sunt prinsă în poveste (poate datorită lui Mirciulică?!).

Despre disputele între cititori

Unii, parcă îi văd, ar sări de fund în sus, că vai!, ce caută Sandra Brown în lista aceasta sau alături de scriitoare precum Barbery sau Ojog-Brașoveanu. Am citit Sandra Brown pe când eram în liceu. Acum, ca și atunci, poveștile ei îmi par telenovele concentrate într-un număr de pagini. Au darul acela de a te ține prins de la prima și până la ultima pagină, de a te face să pierzi noțiunea timpului citind, de a te relaxa. Este o rețetă pe care nu toți scriitori o folosesc sau știu să o folosească. Cărți pentru gospodine, cărți de spălat creierul, cărți din care nu ai ce învăța – sunt doar câteva dintre comentariile pe care le-am auzit la adresa cărților Sandrei B. (și nu numai). Întrebarea “ce părere ai despre cartea X” poate atrage răspunsuri din cele mai variate. Le pot accepta dacă sunt argumentate, dacă cel care le oferă a citit cartea, dar să-mi spună cineva că o carte e proastă pentru că așa a auzit/citit el undeva, mi se pare un bullshit.

Îmi aduc aminte că am avut o discuție cu un ins mai demult legată de seria Twilight. Mie mi-au plăcut cărțile, mi-au plăcut și filmele, și aveam argumente pentru fiecare afirmație (erau subiective, desigur). El susținea că sunt proaste, că scrie prost, că ideea de vampiri a lui Meyer e cretină, că filmele sunt proaste și ele, dar nu citise cărțile, nu văzuse filmele. Wait, what? Imaginați-vă că sunteți Don Quijote și vă luptați cu morile de vânt, așa mă simțeam eu vorbind cu el. Am renunțat să-i mai răspund, nu aveam cu cine discuta. Suntem diferiți (din fericire, cum spune reclama) și ne plac lucruri diferite. Acesta este un aspect pe care mulți îl ignoră. Pun în față EU-ul și dincolo nu mai văd nimic.

Suntem ceea ce citim, mi-a spus cineva la un moment dat. Dacă îmi place o carte, de ce să mă ascund după deget. Îmi place și pace. Dacă ție îți place o carte, fie ea cu fluturi, ramone sau nuanțe de gri, e fix problema ta. Cine sunt eu să te judec? Dar nici tu nu veni să mi-o bagi pe gât. Spun asta, pentru că nu de puține ori am întâlnit cazul în care x sau y s-au luat la trânte cu alți cititori (în cuvinte, desigur!) pentru a ridica în slăvi o carte. Dacă cineva a îndrăznit să spună că acea carte e scrisă prost, nu are cap și coadă, că e plagiat sau orice comentariu care ieșea din tiparele pozitive, apărea acel x sau y care-i lua pe comentatorii de ocazie la injurii și blesteme de-i lua mama lu’ naiba. Ei, de aceștia mă feresc ca ăla de tămâie. Decât să intri într-o discuție cu un fan(atic) mai bine… faci orice altceva.

Ca de obicei, m-a luat valul și mă scuzați dragilor. E un subiect pe lângă care putem discuta până la Paștele următor și tot nu l-am epuiza. Nu de alta, dar se pare că disputele, intrigile, bârfele sunt ușor de întreținut și atrag public în orice domeniu. Pe când subiectele cu zâmbete și floricele de primăvară, trec așa cum au apărut.

Ceea ce vă rog să rețineți din cele scrise astăzi e că nu contează ce citiți atât timp cât citiți. În timp vă veți dezvolta o superputere, aceea de a descoperi rapid o carte bună, de a face diferența între una care merită și alta care nu merită luată acasă prin simpla răsfoire și citirea câtorva paragrafe. Iar o carte bună nu e bună pentru că așa spun alții, ci e bună pentru că ți-a plăcut ție, pentru că ți-a oferit mesajul de care aveai nevoie la momentul citirii ei. O carte poate fi bună acum, dar peste ani va fi doar cartea care te-a făcut să zâmbești atunci când cerul îți era căptușit de nori. Și încă ceva, nu judecați cititorii. Fiecare are dreptul să citească ce dorește. Nu spune unui cititor că acea carte (pe care o adoră) e proastă, ci recomandă-i o carte bună. Ele, cărțile, îi vor arăta adevărul.

 

*Titlurile pe care le-am luat cu mine: O delicatesă, de Muriel Barbery, Eseu despre luciditate, de Jose Saramago (urmează să o citesc), Jocul vieții și cum să-l jucam, de Florence Scovel Shinn (am citit-o, dar reiau paragrafe din ea când și când)

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.