Încă o dorință. Doi ani de împliniri

time read

Articolul are 709 cuvinte și se citește în 2 minute.

 „…așa e viața, ne dă ceva, ne ia altceva, dar niciodată nu ne lasă de izbeliște. Are rezervat pentru fiecare dintre noi câte o minune și ne uimește de fiecare dată.”– Ana, Încă o dorință

Astăzi e o zi specială. S-au împlinit doi ani de la lansarea cărții Încă o dorință. 7 iulie a fost și este o zi magică.

Uneori mă întreb unde s-au dus acești ani, de ce am senzația că timpul zboară mai repede decât ar fi cazul, dar îmi trece repede. Privesc către dorințele împlinite, către micile bucurii care mi-au înseninat și cele mai negre zile și îmi dau seama că timpul este, de fapt, de partea mea. A noastră.

Îmi aduc aminte cu drag de ziua în care am lansat cartea. Emoțiile care m-au încercat atunci revin de fiecare dată când cineva scrie sau îmi scrie despre carte. Sunt valuri de căldură care mi se strâng în piept și coboară în stomac, ca un ghem, pentru a se topi odată cu ultimul cuvânt citit. În urma fiecărei recenzii rămân cu privirea în gol și un zâmbet tâmp pe față. Da, îmi spun, este o poveste minunată.

Zilele trecute eram cu prietenii la terasă. În timp ce băieții se uitau la meci, m-am retras la o masă pentru a citi. Știți cum e când povestea vă prinde, cartea nu mai poate fi lăsată din mână până la final. La un moment dat, mi s-a alăturat o prietenă. Citea Încă o dorință. Povestea din cartea mea a trecut pe planul secund. Am avut ocazia, pentru prima dată, să văd chipul cuiva care-mi citește cartea. Trebuie să vă spun că am avut niște emoții… mai ceva ca cele descrise mai sus. I s-a luminat chipul când a realizat că Ana îl va reîntâlni pe Brian, apoi, cu fiecare pagină, zâmbetul i s-a stins. Da, finalul primei părți m-a răvășit și pe mine atunci când am scris-o, când am corectat-o, când am reeditat-o, mă răvășește chiar și când citesc despre ea în recenzii. Dar a vedea lacrimile în ochii cititorului, uff, e o senzație tare ciudată. Tot ce am putut spune e că „nu e vina mea, nu te uita la mine!” Draga de ea, se uita la mine cu ochii plini de lacrimi. Eu mă făcusem mică pe bancă și încercam să par prinsă în cartea pe care o aveam în mână.

Au trecut doi ani de când Încă o dorință și-a desfăcut aripile și a plecat în lume. Sunt doi ani în care am strâns zeci de recenzii, cele mai multe pozitive. Da, am primit și recenzii negative, dar le-am așezat pe fiecare în lista mea de impresii cu care mă mândresc. Fie că am primit 5 steluțe pe Goodreads, fie că am primit una singură, cartea a fost citită și asta este important.

Astăzi, dragi cititori, vă mulțumesc pentru că ați citit cartea, pentru că ați intrat în lumea Anei și ați visat alături de ea. Ana mea este o visătoare, crede în împlinirea dorințelor, crede în puterea dragostei și a prieteniei. Să credeți, dragilor, în dorințele voastre. Se vor împlini!

În această zi magică de iulie, eu îmi doresc ca Încă o dorință să ajungă în mâinile cât mai multor cititori, să aducă zâmbete și îmbrățișări. Îmi doresc ca anul acesta să fac o nouă donație către Salvați Copiii – misiunea cărții e aceeași (detalii pe site).

Mulțumesc și toate dorințele să vi se împlinească!

——————————-
Dacă acum ați ajuns pe blogul meu, vă invit să descoperiți minunea de carte care a împlinit astăzi doi ani aici: www.incaodorinta.com

Dacă aveți cartea dar vă mănâncă degetele să donați iar, intrați pe siteul Salvați Copiii și puteți dona cât doriți. Detalii aici.