iar ceea ce m-a facut sa iti dau acest articol este de fapt aceasta fraza După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării şi s-a celebrat serviciul religios, trenul de încercare format din 15 locomotive a trecut pe pod cu o viteză de 60 km/h, într-un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzicile fanfarelor. Al doilea tren rezervat „oaspeţilor” a trecut peste pod cu viteza de 80 km/h.
În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod pe o şalupă, alături de muncitorii cu care realizase această măreaţă operă.

Luvrul pe care l-a facut acest om, asumarea responsabilitatii, nu numai de el ca inginer dar si de echpa sa este un lucru demn de lauda si plecaciune…Aplauze celor ce au ajutat la constructie…chiar daca pretul zic eu a fost urias…respect pentru curajul de a sta sub capodopera lor, rusine guvernului pentru lipsa de interes fata de aceste minunatii ale ingineriei. Stiu ca nu are nici o legatura cu ce gandesti scrii citesti, dar doar imaginea ca podul ar fi putut oricand sa cedeze mi-a zburlit parul…