Comentarii la: Dar stim sa dam sfaturi, nu-i asa?

De: andres

andres — Thu, 31 Mar 2011 19:59:02 +0000

Ca răspuns la Raluk. Daaa! Din pacate... deci nu uita motivele pt care probabil voi uita ce am scris :D

De: Raluk

Raluk — Thu, 31 Mar 2011 19:54:13 +0000

Sa tii minte ce ai scris….pentru data viitoare 🙂

De: andres

andres — Thu, 31 Mar 2011 11:48:05 +0000

Intorcandu-ma putin la faza cu sfaturile, cred ca sunt bune, foarte bune. Poate nu ajuta pe moment, dar subconstientul lucreaza si prindem putere pe negandite. Poate ca uneori fugim pentru ca ne e teama sa nu dezamagim sau pur si simplu pentru ca nu putem face mare lucru. Trist.

De: Bianca Dobrescu

Bianca Dobrescu — Thu, 31 Mar 2011 10:49:31 +0000

Evidend, şi nu-i suficientă vorbăreala, sunt oameni care se chinuie să-i ajute pe alţii, din puţinul lor să dea mai departe. dar noi.. noi cum auzim de un caz de genul, fugim cât putem, ne facem că plouă.

De: andres

andres — Thu, 31 Mar 2011 08:52:57 +0000

Da! Din pacate asa. Problemele noastre sunt intotdeauna alea mai mari. Si ma gandesc uneori ca sunt oameni cu probleme adevarate, ca pe aceia ar trebui nu sa ii sfatuim ci sa ii ajutam. Dar na, asta e natura umana, cu o doza de egoism si egocentrism. Uneori dozele sunt depasite…

De: Bianca Dobrescu

Bianca Dobrescu — Thu, 31 Mar 2011 03:52:43 +0000

Bine spus, deşi noi oamenii hotărîm: a, el are o problemă? un fleac, trece şi-asta…. eu am o problemă? ah va erupe un crater din degetul mic.. ce să faaaac?

cam aşa se tratează.

De: andres

andres — Wed, 30 Mar 2011 13:09:59 +0000

Da. Cunosc senzatia. Chiar imi spunea o prietena zilele trecute, ca la sfaturi de pricepem, cand e vorba de noi se schimba datele problemei. Si stii ce cred, ca uneori avem si o doza de masochism, ne place sa picam in letargie, sa suferim. Poate pentru ca la urma ne vom ridica mai puternici. Vorba aia, ce nu ne omoara ne intareste. 🙂

De: lotusull

lotusull — Wed, 30 Mar 2011 13:05:29 +0000

M-am intrebat si eu, de multe ori, de ce stiu sa spun ceva potrivit unui prieten, iar cand vine vorba de mine, parca am uitat tot..
Probabil ca nu putem fi obiectivi cu noi insine…
Chiar n-am gasit o explicatie plauzibila.
Insa mi-e clar ca asa, stiind ca exista macar cineva in viata noastra caruia ii pasa cu adevarat si pe al carui sfat ne putem baza, parca suntem mai putini singuri.
Desi mi-e clar ca orice mi-ar spune un prieten, oricat de binevoitor ar fi sfatul lui, pana nu ma conving singura, imi cam dau cu capul de perete 🙂