Pensionarii

E-atat-asemanare
Intre ei,
De crezi ca o regie
S-a straduit din plin
Ca ei la fel sa fie,
In asteptari si chin.

Dar stau, rabdare au destula,
Si fetele li-s triste,
Privirile in jos…
Ai crede ca n-au viata,
Ca n-ar fi de folos,
De i-ai privi în fata.

Asa-s pensionarii
La coada, la ziar,
Nu iau in seama sporul,
Ca el de mult s-a dus.
Ei cata „adevarul”,
Dar nu e, a apus!

Dac-ai putea sa afli
Cu ce s-au ocupat,
Ce munca au avut,
Ti-ai face cruce sigur,
Vazand ca astazi par
O apa si-un pamant!

Aceasta este viata
Aflata in amurg.
S-o schimbi nu se mai poate,
Ea dusa e pe ape.
Nu mai poti da din coate,
Sfarsitul e aproape!

sau

Gândul (II)

Ai greutati in mana si vrei
Sa urci intr-o masina?
(Intamplator, la rand esti primul)
Urca, nu fi politicos!
Si nu uita, la batranete,
Doar tu poti sa-ti fii
De folos!

De n-ai sa faci asa,
La rand cedat-ai locul…
Si-ai sa ramai ca
Prostul in picioare,
Nu te mira!
Sub incaltari
Tu ti-ai trimis
Norocul!

sau

In arhiva

Unde-s noptile in care
Scriam versuri in nestire,
Traind clipe de-nfocare
Talmacite de iubire?

Cum adica, unde sunt?
Sunt acolo, in arhiva.
Intrebarea-i fara rost,
Pe deasupra, si tardiva.

Erau anii tineretii,
Cu neastampar neincet,
Gandurile, ca drumetii,
Alergau dupa umblat.

Acum ai intelepciune,
Cum s-ar zice, esti batran…
Tineretii, plecaciune
Fa-i cand o-ntalnesti in drum!