Should she run? Yes / No

Nu o data am spus ca mintea omului naste monstri, are puterea de a trezi mortii si a face lucrurile sa se intample, sa ne ingrozeasca. Nu ma refer la puteri supranaturale, la vrajitoare sau mai stiu eu ce voodoo-treburi. Ci la filme. Am avut mereu o placere sadica de a urmari alte si alte filme de groaza, doar-doar il voi descoperi pe acela care sa ma zguduie si sa nu mai urmaresc aberatiuni de acesti gen. E drept ca in ultimii ani am lasat-o mai moale sau poate ca filmele (aparent) horror pe care le-am urmarit au fost prea slabute… si totusi, dorinta aia se mai trezeste cand si cand.

Ultimul horror vazut a fost Return to House on Haunted Hill si mare mi-a fost incantarea sa descopar unul dintre acele filme de groaza clasice cu introducere, cuprins si incheiere, cu fantome, crime din acelea care iti dau tremurici, cu urlete si treburi scarboase asa cum numai inainte de era 3D-ului puteam vedea. Filmul de fata este al doilea dupa House on Haunted Hill – film pe care nu l-am vazut si care nu prea ma mai tenteaza, acum ca stiu care e treaba cu el, dar care cred ca ar bate la fund multe altele. Un grup de „curajosi” ajung la casa bantuita pentru a gasi statuia minunata, statuie care este de fapt si sufletul casei. Se intampla ca una dintre fete sa fie sora tipei care a reusit sa scape cu un film in urma si care se intampla sa aiba habar de monstruozitatile care se intamplau dupa ce casa isi inchidea usile.

Tare mi-ar placea sa va mai povestesc una alta despre film, insa nu as vrea sa va plictisesc (in cazul in care l-ati vazut deja) sau sa va dezvalui prea multe (in cazul in care v-am starnit interesul si ati vrea sa il vedeti). Ideea este ca acum niste ani se faceau filme de groaza adevarate. Aveau puterea aia de a se juca cu psihicul omului si nu incercau sa impresioneze prin efecte. Impactul era cu mult mai puternic, te urmareau si dupa ce ieseai din sala sau dupa ce aprindeai lumina. Acum ramanem doar cu acel wow sec din timpul celor 2 ore de actiune.

Va recomand Return to House on Haunted Hill tocmai pentru ca este asa cum ar trebui sa fie un film horror. Are sare si piper, iar unele faze sunt de-a dreptul… spintecatoare.

Return to House on Haunted Hill (2007)

PS. Inca nu inteleg placerea de a vedea filme de groaza. E sadica si poate la fel de bolnava ca a celor care le „picteaza”. Dar na, astia suntem, diabolici mici si multi. 😀

The post Intoarcerea la casa bantuita first appeared on Andreea Ban.

Iata cateva filme care mi-au ramas (destul de) vii in amintire si pe care le-am gasit (destul de) inspaimantatoare la momentul vizionarii:

Pet Sematary (1989) – este printre primele filme de groaza pe care le-am vazut, cred ca era prin ’90 sau ’91, insa nu cred ca voi uita vreodata scena in care trece tirul peste copil sau apare tanti moarta in pat. Faptul ca este ecranizare dupa unul dintre romanele lui Stephen King spune multe.

Chucky (1988) – au fost vreo 5 parti… Imi aduc aminte ca am vazut un singur film din serie si a fost destul. Poate ca este unul dintre motivele pentru care nu mi-au placut niciodata papusile cu parul rosu. Intra si clownii in aceasta categorie.

The Shining (1980) – un film cu Jack Nicholson, un Jack care stie sa bage sperietii in oricine daca isi pune… talentul.

Spleepy Hollow (1999) – nu imi aduc aminte sa ma fi speriat in vreun fel, insa imi aduc aminte de Johnny Depp. 😀

Wrong Turn (2003) – a fost destul de creepy, insa nu iesit din comun. Nebunul ii alearga si ii macelareste pe toti cei care ii ies in cale. Iese cu sange si cam atat. La fel si urmatoarele Wrong Turn-uri, al doilea, al treilea… Am vazut vreo 2. De ce as vedea acelasi film de mai multe ori dar in cadre diferite?

Shutter (2004) – mi-a fost recomandat de un prieten ca fiind super film de groaza. Hai sa vedem, mi-am spus. A fost mai slabut decat ma asteptam, cu toate ca am avut cadrul perfect pentru el, noapte, intuneric, sunet dat destul de tare (in casti). Atunci mi-am spus ca sunt defecta. Filmele de groaza nu isi fac efectul. Nu am mai cautat, le-am lasat sa vina…

Cannibal Holocaust (1980) – un film pe care nu am reusit sa il vad, am trecut rapid prin el. Nu cred ca am stomacul suficient de puternic. Il recomandase cineva ca fiind cel mai horror film al tuturor timpurilor si interzis in nu stiu cate tari. Cine ar vrea sa vada asa ceva?

Nu cred ca mai e nevoie sa mentionez The Ring, The Grundge, seria Hannibal, Saw, The Exorcist. Unele au devenit cumva clasice, desi e cam mult spus.

Si mai sunt doua filme care m-au marcat, dar ale caror denumiri le-am uitat complet… unul este cu niste pusti care isi vand sufletul diavolului pentru a fi bogati si in final totul se transforma in rahat (la propriu!) si altul cu papusi criminale. Suna destul de stupid, stiu, dar prin ochi de copil, acelea au fost filme de baza in cladirea unei structuri puternice in ceea ce priveste rezistenta la filmele de gen. Daca stiti careva cum se numesc… dati un semn.

Altfel spus, acestea au fost filmele de care imi aduc aminte ca m-au cam zguduit (sau ar fi trebuit) si apoi am ras. Nu ma intrebati de ce sunt majoritatea de prin alt deceniu, secol. Poate pentru ca atunci se faceau filme de groaza. Daca aveti si altele, va astept sa depanam amintiri!

PS. Leapsa merge mai departe libera si nestingherita…

The post Filme inspaimantatoare first appeared on Andreea Ban.

The Decent: part2 (2009)

The post Si au coborat de tot! first appeared on Andreea Ban.

Adina ne propune o noua sesiune cinefila. Tema: Halloween. Haideti sa vedem ce filme mai „sperioase” ne-au captat atentia de-a lungul timpului!

Andres
Cu ocazia acestei minunate sesiuni va recomand The Descent. Prima impresie dupa vizionarea filmului a fost ca nu am mai vazut de mult un film horror in adevaratul sens al cuvantului. Si am vazut ceva filme, asa-zise de groaza, la care ori radeam ori ma plictiseam si ajungeam la final sa ma intreb cum de am avut rabdare… The Descent este unul dintre filmele care te prinde si in final ramai cu senzatia de teama, uimire, puls marit…
Am ramas prinsa in scaun de la prima faza “brusca” din film. Nu am sarit de pe scaun, insa mi-a iesit un WTF! La a 2a faza am speriat-o pe sora-mea. Care sunt acestea? Nu va zic!
Nu e un film pentru cei slabi de inima, pentru claustrofobi, pentru cei care se sperie cand vad membre rupte, intestine, sange in general. Pentru voi ceilalti vi-l recomand cu sonorul dat tare si pe intuneric!

Marian

M-a speriat: IT by Stephen King

Am descoperit filmele horror de mic copil, mai exact pe la 10-11 ani când ProTv-ul a început să emită. Cu ocazia importării Halloween-ului, postul difuza filme horror memorabile (Halloween, Nightmare on Elm Street…) iar eu le devoram până târziu în noapte. Nu eram îngrozit, nu mă speriam, ci dimpotrivă îmi plăcea. Totul a mers bine până când au difuzat IT. Nu ştiam nimic de film şi chiar mă gândeam că nu e o mare grozăvie, dar când am văzut clownul ala sinistru cu dinţii ascuţiţi, care atrăgea copiii spre o gură de canal am fost pur şi simplu îngrozit (nici azi nu-mi plac clownii). Câteva nopţi la rând am avut coşmaruri şi pentru mine şi în ziua de azi IT este un film înspăimântător (probabil şi pentru că n-am avut curajul să-l văd până la capăt).

Radu

Cu ocazia Halloween-ului, o nouă sesiune cinefilă. Filme care ne-au băgat în sperieţi.
N-aş putea să spun că am fost pe deplin satisfăcut de vreun film horror până în prezent, însă dintre cele văzute, în topul meu, pe primul loc rămâne The Blairwitch Project. Fără scary monsters, a reuşit să mă scuture destul de bine jucându-se cu imaginaţia mea folosind doar beznă, zgomote creepy şi panica protagoniştilor. Un scenariu pe cât de simplu, pe atât de înfiorător.
Pe locul doi, foarte socantă mi s-a părut producţia franceză Martyrs (2008). Film cu adevărat crunt, care după vizionare m-a făcut să mă simt aiurea ceva vreme. Nu ştiu dacă m-aş mai încumenta să-l revăd. Şi ca să fie trei.. hai patru, îmi zboară gându pe moment la The Exorcist (1973) şi Dead End (2003). Cam astea ar fi, aşa spuse pe fugă.

Fiind vorba de Holloween si filme care ne-au bagat in sperieti, primul titlu care mi-a venit in minte a fost A Nightmare on Elm Street. O sa aduc in discutie prima parte a seriei produsa in anul 1984. Gandul mi-a zburat inspre acest film si pentru ca mi se pare ca se incadreaza perfect in atmosfera de tip Holloween. Un horror clasic, impresionant pentru vremea lui, si cu o poveste care te tine conectat. Pentru cunoscatori, numele lui Freddy Krueger este posibil sa starneasca nostalgii, pentru cei care aud pentru prima data de A Nightmare on Elm Street, o sa spun ca acesta este “ucigasul din vis”. Actiunea este despre cum personajele filmului sunt ucise de catre Freddy, dar toate crimele se petrec in timpul in care acestia dorm. Ca si atmosfera, A Nightmare on Elm Street este perfect de vizionat de Holloween, este un clasic cinematografic, si pot spune ca pe mine, vizionandu-l atunci cand aveam 12 ani, m-a ingrozit la propriu.


Khronos 

Ei bine nu e chiar horror, e mai mult comedie neagră, dar e undeva sus în clasamentul personal. The Shining, cu unul din cele mai simpatice roluri ale lui Nicholson.
Wendy Torrance: Please! Don’t hurt me!
Jack Torrance: I’m not gonna hurt you.
Wendy Torrance: Stay away from me!
Jack Torrance: Wendy? Darling? Light, of my life. I’m not gonna hurt ya. You didn’t let me finish my sentence. I said, I’m not gonna hurt ya. I’m just going to bash your brains in. 

Danny Torrance: Redrum. Redrum. Redrum.

 

 

 

 

Cătălin-Stalker

cand ai vreo zece anisori si te furisezi de parinti impreuna cu fratele si cei doi verisori sa vezi pe la vreo 12 noaptea „warlock: the armageddon”, inseamna ca nu stii ce-i frica! de unde, trei zile n-am reusit sa mai dorm dupa ce am vazut filmul! nu stiu ce impact ar mai avea asupra mea o vizionare a lui acum, dar stiu sigur ca filmul mai sus numit ocupa primul loc in topul filmelor care m-au bagat in sperieti!

Cineblog

Încercând să nu sun clişeic, voi evita să fac referire la The Exorcist, Jaws sau Psycho. Deşi horror-urile au ca scop înspăimântarea publicului, apreciez mult mai mult thrillerele, pentru că se joacă altfel cu nervii şi mintea bolnavă a spectatorului. În acest sens voi aminit un film care consider că se află la graniţa dintre cele două genuri: Rosemary’s Baby (1968). Un film macabru, ce îţi macină nervii mai ales prin tertipuri de ordin psihologic. Am rămas marcat de faptul că filmul nu face uz de elementul surpriză pentru a-ţi provoca o spaimă serioasă. Atmosfera este chiar bizară, aducându-mi aminte de mult mai relaxantul film al lui Roman Polanski, Cul-de-sac (1963); spun “relaxantul” doar în comparaţie cu Rosemary’s Baby! Farmecul scenariului constă în faptul că spectatorului îi este inoculat finalul încă din prima parte a filmului, totul transformându-se într-o alunecare inevitabilă către acesta.

Tomata cu scufiță

N-am mai văzut un film de groază de multă vreme. Adică a trecut mult de la perioada în care nu ocoleam filmele de groază. Cam vreo 5 ani așa. Am văzut filme cu sânge, da’ în afară de House of wax (care n-a fost nu știu ce), chiar nu mai sunt la curent cu ce-a produs cinematografia pe acest segment.

Da’ asta nu înseamnă că nu pot răspunde la provocarea Adinei, că doar până atunci au existat filme pe care le-am visat și care nu m-au lăsat să ies pe întuneric din casă. Cel mai cel a fost The Grudge. L-am văzut cu o prietenă și în seara în care l-am văzut, am fost ok, însă a doua noapte, când am rămas singură acasă, și în toate nopțile din săptămâna care a urmat, chit că nu eram singură, eu o auzeam pe aia cu părul negru care cobora șerpuitor pe scări și scotea un sunet pe care nu-mi doresc să-l mai aud. :)) Cine a văzut filmul știe despre ce vorbesc. Tot din genul ăsta, un horror mai aparte a fost The Ring… fără sânge, da’ băga teroarea în mine fie că-l vedea în mijlocul zilei la ora 15 sau noaptea la ora 2 cu încă 5 prietene și cu becul aprins.

Evident nu pot lăsa pe dinafară The Blair Witch Project, pe care nu l-am înțeles prea bine, dar nici nu vreau să mă uit încă o dată ca să-l pot pricepe.

Ah, și, ca fapt divers, când eram mică mică, îmi era frică de mâna din Familia Adams, care nu e film de groază. :))

Jovi

Tema Adinei de azi chiar m-a pus în dificultate, mai ales că de principiu nu prea urmăresc filme horror, îl am mereu pe băieţel prin preajma şi nu vreau să îl sperii inutil. Când e vorba de speriat în filme, îmi aduc aminte filmele video văzute înainte de 1989, pe vremea când aveam vreo 10 ani, şi când într-o curte de la ţară se proiectau (pentru toată uliţa) filme de tot genul. Şi acum mă urmăreşte un film (nu îi ştiu numele, nu am aflat nimic despre el) în care un personaj uman negativ omora tot ce prindea în cale, scena finală fiind o veritabilă tăiere de cap, filmată cu toate amănuntele posibile 😀

Dar pentru că trebuie să fac o recomandare vă las în compania „Zombie Strippers!”, pentru a combina tema cu plăcerea (un film excepţional de… slab):

The post Vai ce (nu) m-am speriat! Filme de groaza first appeared on Andreea Ban.