Ma trezesc din somn in linistea noptii. Cuvintele lui plutesc in camera. Parca au fost aievea. Cuvintele lui sunt dorintele mele nerostite. As vrea… uneori as vrea sa fiu fericita. Nu ma gandesc mereu la asta pentru ca de obicei sunt. Dar se intampla sa-mi apara ingerul acela frumos, ingerul din vis, si imi dau seama ca vreau mai mult. Si e acolo, daca as intinde mana cred ca as reusi sa…

Iubirea. Ii zambesc. O strang la piept. Nu ma vrea. Azi nu ma vrea, tocmai azi cand o doresc atat. Imi doresc cel mai banal lucru de pe pamant. Sa ii pot spune ce simt. Dar dorinta mi se topeste in noapte si iubirea mea se duce naibii. Se face scrum. Imi fumez tigara si privesc trandafirul cum moare inca putin. I-a pierit culoarea si mie iubirea. Fumul se duce, pluteste deasupra strazii ca o chemare. Nici macar Gabriel nu se mai vede. Poate va veni in vis, macar el, caci tu ai uitat drumul. Poate ca…

My Angel Gabriel – Lamb

The post My angel Gabriel first appeared on Andreea Ban.

Am lasat in urma rasetele si vinul, muzica si ea a ramas acolo cantata ragusit. Am pornit pe stradute goale, fara aer, fara viata. Orasul luminilor s-a stins. Am ramas doar eu aici, imi caut lumina. Am gasit stelele. Le ating cu privirea si imi zambesc cu licariri. Parca sunt sperante. Mici si multe, mii. Am imbratisat orasul fara sa respir, l-am simtit al meu, frumos, perfect. I-am respirat aerul cu nesat. Doar noaptea pare a fi curat si tare. Doar pare. Si am deschis ochii. Suntem noi. Mereu noi. Eu si tu. Doar noi si noaptea. Ti-am intins mana si mi-ai prins-o-n joaca. Ne-am impletit degetele si suntem unul. Ma plimb cu tine spre nicaieri. Pasesc usor… O pisica se opreste si isi lipeste ochii luciosi de privirea mea. E parte din noapte. Ma lasa sa trec si dispare sub masini ca o umbra.

Ca o naluca noaptea ma urmareste in casa. Imi aprinde lumina si imi zapaceste gandurile. Imi toarna un pahar de vin rosu pentru ca apoi sa se puna pe ras. „Uite, vin sangeriu ca unghiile tale!” Se tine de burta si rade. Imi iau jurnalul si ii povestesc despre noi. El tace si asculta. Eu scriu si plang si rad. Am tot ce as fi vrut si imi doresc sa se intample cumva. Imi doresc. Imi doresc. Imi doresc. E bine, imi spun. Dorinta imi arata ca sunt. Exist. Mi-am dorit sa zambesc, sa scriu, sa daruiesc cuvantul si cuvantul l-am daruit. Inchid jurnalul. Acum stie. Astept. Sper. Cred. Vinul se duce si el gura dupa gura. Ii pastrez gustul pe buze. E aminirea unui sarut. E sarutul unei nopti.

Cum ar fi sa inchid ochii si sa fiu doar eu, fara tine, fara viata, doar eu fara ieri si fara maine? Eu aici, o noapte si atat. Ce as scrie? Ce cuvant as lasa in urma mea? Degetele se opresc, nu stiu ce sa scrie. Mintea comanda. O dorinta. Inca una. O zi cu soare as mai vrea sa imi pot dori sa fim noi. O zi cu soare care sa se sfarseasca intr-un nor de fum de tigara… sa il alung cu mana si sa te vad pe tine zambind. E mult? E putin? E doar noapte. Inchid ochii si imi fumez visele. Se ridica in nori alburii catre tavan, catre cer. E rece, dar a venit primavara. E gri, dar verdele se asterne. Ca in vis.

The post Fum de vis fumat in noapte… first appeared on Andreea Ban.