Vi s-a întâmplat să citiți un volum de poezie și să aveți senzația că ați pășit în lumea autorului? Tocmai am terminat de citit poeziile Emanuelei Ignățoiu-Sora și parcă am ieșit dintr-o buclă. Am fost prinsă într-o altă lume, o lume în care am trăit. Scenele, pentru că da, e vorba de scene, par a fi capturi de film. Sunt cuvinte puține care desenează o poveste de viață, care te aruncă în trecut și te zgândăre, aduc la suprafață amintiri din alte timpuri, întâmplări mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele trăite de cititor. Poate că vârsta autoarei, apropiată de a mea, m-a ajutat să pătrund în lumea ei și să nu mă simt intrusă.

Pe de altă parte, sunt versurile ale căror rezonanță m-au ajuns din urmă, deși încercam să trec repede mai departe. Nu mă înțelegeți greșit! M-am simțit neputincioasă în fața cuvintelor, nu puteam îmbrățișa personajul și doream să dispar din cadru, să merg mai departe spre următoarea scenă. Ciudat, să știți! Nu m-am simțit niciodată prezentă într-o poezie ca acum. Emanuela nu numai că oferă o poveste în versuri, dar își face cititorul parte din poveste. Îi dă șansa de a colora cadrele cu propriile amintiri, cu trăirile lui. Îl lasă, în spațiile albe, să se adune, să inspire adânc și să treacă mai departe.

Poezia Emanuelei este amintire, este nostalgie, este poveste. Este tranziția de la o lume la alta. Este șiragul de perle al bunicii pe care l-a adus în prezent pentru ca amintirile noastre să ne ajungă din urmă, să zâmbim. Vouă vă recomand să o citiți! Pe Emanuela o felicit, este cartea ei de debut și îi doresc să fie prima dintre multe!

Mai multe despre carte citiți aici >> 

Ingluvii, Emanuela Ignatoiu-Sora
Editura Charmides 

The post Ingluvii, de Emanuela Ignatoiu-Sora first appeared on Andreea Ban.