La ora 1.oo, cel putin asa spunea ceasul meu, a intrat. De fapt era de asteptat, asa intra mereu… ca in jocul ala „ora 1 a venit, omul negru…” – isterieeeeeeeeeeeeeeeeeee!

Nu era loc de aruncat un ac, publicul a fost extraordinar, demn de energia debordanta a dj-ului. Si trebuie sa tinem cont de faptul ca a mixat cu o seara inainte in Timisoara. Nu au fost prea multe melodii din albumul nou, insa nu au lipstit melodiile care l-au consacrat, cel putin in ochii mei: Let U Go, Ecstasy, Long way home, Believe in me, dar si mixuri precum: Linkin Park – Shadow of the day, Ronsky Speed – The Space We Are, Tiesto – Carpe Noctum, Alex Barlett – Touch The Sun. Trebuie sa recunosc ca altcineva le-a „listat”, insa daca mai stiti si altele, astept add-uri aici.

Bun. ATB a fost fantastic. Sa spun cateva cuvinte de public…

Publicul se imparte in aproximativ 3 categorii: cei din centru, fanii ATB, cei care ajung la fiecare prestatie a lui, care stiu versurile melodiilor, care se imbulzesc inca de la ora deschiderii pentru a ocupa un loc rezonabil la 1m de platane, care se calca in picioare si dau din coate pana la refuz.

Sunt apoi cei de pe margine – stiu cine e ATB, dar nu se amesteca in multime. Prefera sa privesca de sus cu un pahar de ceva in mana, si sa dea din picior. Nu comentez prea mult de astia ca e posibil sa fie chiar fani ai lui, dar nu prea suporta aglomeratia.

Apoi, a treia categorie, cei care ocupa fotoliile, scaunele, tot ce prind (rezerva:D). E un lucru pe care nu il inteleg. Merg la party sa vada un Dj si il vad de undeva de jos… oare cum fac? E ceva aici. Cred ca e de fapt fitosenia. Pentru ca din cati „ocupatori de fotolii” mi-a fost dat sa vad, foarte putin erau prinsi de muzica, de ceea ce se intampla, care pareau a stii cine mixeaza. Restul… hmm… ei bine, restul erau mai mult de umplutura. Sunt probabil cei carora le place sa isi rezerve locurile de parcare din fata clubului ( si ce expozitie acolo!), sa rezerve mese la vedere (nu sa vada ei Dj-ul, ci sa fie vazuti de altii), sa… whatever. Oare de ce nu am observat din astia vara trecuta la Arene?

Este asa o diferenta intre prima categorie si a treia… de la freza la pantofi as putea spune. Si toate aceste categorii au fost adunate de un singur om, intr-o singura seara. Pot sa scriu eu aici mult si bine de cat de mult mi-a placut, insa pana nu esti prezent, pana nu simti tu muzica cum iti agita sangele si iti da frisoane, nu ai nicio sansa sa intelegi. Nu ma omor dupa aglomeratie, insa muzica asta ma face sa uit de tot, e o senzatie extraordinara care creaza dependenta. Am fost o data si trebuie sa merg iar si iar si iar… ori de cate ori voi avea ocazia. Apogeul cred ca va fi cand voi ajunge la un Love Parade ;;). Si trebuie sa subliniez ca nu orice party imi da senzatia asta – ci ATB!

Urmeaza cea de-a doua prestatie, la vara! La Arene ar fi indicat. Pentru ca ce am filmat vara trecuta acolo se aude mult mai bine. Acustica din Kristal e pentru aparate mai performante… Enjoy!

The post ATB – cadoul perfect de 8 martie first appeared on Andreea Ban.