„Deasupra buricului lui Halston, o gaura neregulata fusese facuta cu ghearele in carne. Din ea se uita fata alb cu negru, manjita de sange, a unei pisici, cu ochii mari si privire intensa.”

In urma cu niste ani am citit Misterul regelui (Despre scris), carte semnata de marele Stephen King. Atunci mi-am facut o promisiune, aceea de a-i citi toate cartile. Abia anul trecut am deschis cea de-a doua carte a acestui minunat autor. Se intampla sa fie chiar a doua carte pe care a publicat-o, dupa Carrie: Salem’s Lot. Nu stiu de ce am amanat-o atata timp, poate din cauza volumului, a genului, habar nu am. Dupa ce am inchis cartea am stiut ca vor urma si altele. Nu a trecut mai mult de o saptamana si mi-a picat in mana La asfintit.

Nu am putut sa-mi refuz placerea de a citi aceasta minunatie de carte, cu atat mai mult cu cat eram in perioada de citit proza scurta.

La asfintit cuprinde treisprezece povestiri care mai de care mai captivante si, de ce nu, terifiante. Bine, eu le-as zice mai degraba inspirate si interesante, caci horror-ul mi-e prieten destul de bun. Prefer in general romanele, insa proza scurta are ceva, sunt povesti concentrate in cateva zeci de pagini care reusesc sa spuna mai mult decat te-ai putea astepta. Daca autorul are talentul de a-si plimba cititorul pe parcursul a sute de pagini, atunci cand vine cu o poveste scurta, dar scurta de tot, cu siguranta vei fi lovit in molalele capului si, dupa ce te vei ridica, vei dori inca o doza – de lectura, desigur!

Dintre povestirile prezente in aceasta antologie, prima m-a lasat cu gura cascata la propriu. In notele de la finalul cartii, autorul spune ca aceasta nu este una dintre cele mai bune. As vrea sa-l contrazic cu aceasta ocazie. Willa este una dintre cele mai bune povestiri citite pana acum. Incepe intr-un fel, pentru ca mai tarziu realitatea sa se suceasca la 180 de grade. Nu va spun mai mult, trebuie sa o cititi.

Mi-a placut foarte mult Fata de turta dulce. Este povestea unei femei care si-a pierdut copilul si care incepe sa alerge. Mai tarziu, alergatul ii va salva viata. Cum se leaga povestea, cat de terifianta reuseste autorul sa o faca, veti afla citind-o. Este geniala!

Pisica diabolica este, din nou, o poveste care mi-a taiat rasuflarea. Un ucigas platit este angajat sa omoare o pisica pentru o suma considerabila. Acesta accepta, desi i s-a spus din start ca nu este o pisica obisnuita si ca ar fi ucis deja trei oameni (as zice ca motivat). Cum reactioneaza pisica, ce pateste asasinul, veti afla citind povestea. Din nou, am ramas fara respiratie.

Nu stiu daca am reusit sa va starnesc interesul, insa eu am fost cucerita de povestirile acestea, motiv pentru care e de preferat sa nu stiti prea multe atunci cand le veti citit. Cele de mai sus alaturi de Lucrurile ramase in urma lor, N, Bicicleta stationara, Dupa-amiaza absolvirii sunt povesti care, cu sigurata, va vor pune pe ganduri.

Stephen King? Un geniu. Trebuie citit. Incepeti cu ceva lejer. La asfintit e cea mai buna optiune.

La asfintit, de Stephen King
Editura Nemira

The post La asfintit, de Stephen King first appeared on Andreea Ban.