Îmi aduc aminte și acum de prima întâlnire. Eram foarte entuziasmată. Nu numai că unghiile mele aveau să fie perfecte, dar nu trebuia să pierd timp pentru asta. I-am spus Andei că vreau să încerc oja semipermanentă pentru trei luni, să văd cum e. După șase luni încă nu eram pregătită să iau pauză, ba chiar o întrebam când are de gând să-ți deschidă salon. Nu de alta, dar avea atât de multe cliente încât trebuie să-mi fac programare cu o lună înainte.

Câteva luni mai târziu am trecut de la semi la gel. Da, Anda a avut de tras cu mine căci eram împotriva gelului. Uite, unghiile or să fie ca la semi, dar mai rezistente, mi-a zis. Și așa a fost. După ce mi-a făcut prima oară unghiile cu gel (dat în strat subțire să se păstreze forma unghiei) i-am spus că nu mai vreau altfel. Nu numai că gelul rezista cele 4-6 săptămâni fără a se crăpa, dar unghiile nu mi se mai încovoiau (da, unghiile de la degetele arătătoare o iau pe arătură de la o anumită lungime).

Nu am cuvinte să vă spun ce bucurie m-a încercat atunci când Anda mi-a spus că-și va deschide salon. Încă de la primele întâlniri (mergeam la ea acasă) știam că va fi un moment în care o voi vizia la salon. Am asistat la împlinirea unei dorințe și asta nu a făcut decât să-mi confirme ceva ce știam deja, dorințele se împlinesc atunci când crezi în ele.

O postare distribuită de Andres (@andreea.ban) pe 18 Nov 2015 la 10:46 PST

De ce scriu abia acum de această experiență?

Simplu. Abia de curând am scapat de tot de gelul de pe unghii. Deși sună nașpa, să știți că e de bine. Să vedeți de ce…

În august, anul trecut, am fost ultima dată la salon. În septembrie s-au împlinit trei ani de când am intrat în cursa „unghii perfecte” și acela a fost momentul în care am simțit nevoia unei pauze. Dar nu am vrut să dau jos gelul, ci am lăsat unghiile să crească. Motivele au fost două:

1. Eram curioasă cât va rezista gelul
2. Nu voiam ca unghiile mele să fie subțiate (unghiile se curăță cu o freză specială)

Curiozitatea mi-a fost satisfăcută – gelul a rezistat. Nu a fost chiar plăcut să tai unghiile din timp în timp, dar gelul nu a sărit decât spre final când mai avea câțiva milimetri pe unghie.

De-a lungul celor trei ani:

• Unghiile mereu au arătat superb (vedeți câteva poze mai jos).
• Contrar unor zvonuri, unghiile mele nu au avut de suferit – nu s-au îngălbenit, nu s-au subțiat, nu au devenit casante.
• Cuticulele mi-au fost domesticite, dacă pot zice așa.
• Anda a avut răbdare să-mi deseneze toți fluturii și toate pisicile care mi-au trecut prin cap.

Din septembrie am avut (puțin) de muncă, a trebuit să mă reobișnuiesc să-mi fac manichiura singură. Nu e chiar ușor, mai ales că mă apuc de unghii seara înainte de culcare și, de multe ori, mă trezesc dimineața cu forme ciudate pe ele. Știți voi, de la pernă, de la păr… (Mi-e dor de lampa aia de la salon!) Apoi, a fost o mică problemă. Pentru că ojele mele erau cam vechi, unghiile mi s-au îngălbenit. Până m-am prins eu care e treaba, deja arătau jalnic. Soluția era să le las să respire, dar nu puteam pentru că… gel, pentru că galben, pentru că… brrr. Am avut un moment în care îmi venea să plâng, chiar am zis la un moment dat că nu am avut niciodată așa unghii urâte. Eram fix în extrema cealaltă.

Cum mă smiorcăiam eu că așa ceva nu e ok, că uite, că vai, m-am trezit că îmi sunt lăudate unghiile din clipul acesta. I-am spus amicei mele oful și uite cum am primit soluția. Mi-a recomandat un tratament de la Yves Rocher care a salvat situația (vezi poză mai jos). Adică mi-a salvat unghiile. Îl folosesc încă din decembrie, iar rezultatele se văd. Deși am avut o parte din unghii subțiate (cele la care mi-a sărit gelul înainte de vreme), unghiile nu mi s-au rupt nici măcar o dată iar lacul pe care îl aplic peste acest tratament rezistă mult și bine (până la o săptămână și chiar mai mult). Anca, îți foarte mulțumesc!

De ce am scris toată această poveste?

Nu, nu fac reclamă nici salonului, nici unui produs sau altuia (dar o să le enumăr la final, poate vrea cineva să afle detalii).

Am scris despre această experiență pentru că am tot auzit despre cât de nociv este gelul pentru unghii, ce dăunătoare e lampa UV, cât de periculoasă e… Cu aceleași informații am ajuns și eu în fața Andei. De la ea am aflat că da, există și cazurile acelea – ați văzut și voi poze horror, nu? (unghii distruse, pilite până la sânge, cuticule franjuri etc.) -, dar dacă ne informăm, dacă ne lăsam pe mâinile unor persoane care știu cu ce se mănâncă treaba asta (profesioniștii în domeniu), atunci nu avem de ce ne teme.

Înainte de a alege salonul/tehnicianul care să-ți aranjeze unghiile, fă un mic research. Nu e deloc greu să afli ce experiență are, dacă a urmat cursuri de specialitate, dacă are review-uri pozitive, dacă ustensilele se sterilizează, dacă aparatura este nouă. Google știe tot! Iar dacă ceva nu este în regulă cu salonul, cu siguranță vei afla. Review-urile negative circulă cu viteza luminii.

––––––––––
*Salonul la care am fost este (după cum s-a observat în poze) Nails Factory (www.nailsfactory.ro). Îl recomand cu drag, cu atât mai mult cu cât acolo se predau și cursuri specializate.

**Tratamentul minune: Bază pentru fortifierea unghiilor (aici). Este 18 lei în magazinele Yves Rocher.

***Lacul de unghii pe care îl folosesc acum și mă ține mult și bine este Gel Shine de la Avon (colecție în curs de completare)

The post 3 ani de manichiură perfectă first appeared on Andreea Ban.