Am vazut Never let me go. Il aveam in lista cu filme de vazut, insa il ocoleam, asteptam momentul potrivit (de parca e un moment potrivit pentru vazut filme!). Dupa ce m-am lovit de el a n-a oara am simtit ca a venit momentul. A fost… cutremurator?! Nu stiu daca asta e cel mai potrivit cuvant, insa pe parcursul filmului povestea s-a tesut ca o panza de paianjen. Si a fost mai degraba ca o sugestie, fara explicatii, fara a-ti arata ce trebuie sa vezi. (…)

Aparent filmul e plat, e gri si trist. Are totusi ceva bizar, te ajuta sa construiesti tu povestea, sa imbini vazutul cu nevazutul si sa intuiesti conspiratia din spate. Eu m-am ingrozit. Poate ca imaginatia mea a mers prea departe, insa filmul mi-a plasat acele semne de intrebare ale caror raspunsuri m-au cutremurat. Nici nu am indraznit sa mai sper ca protagonistii vor avea parte de un alt destin (…)

Never let me go (2010)

We didn’t have to look into your souls, we had to see if you had souls at all.

Mai multe despre film am scris aici.

The post Never let me go first appeared on Andreea Ban.