Deschid cartea si ma pierd in alta lume, fug de lumea mea, fug de durerea de cap, de amintiri, de dorinte. Alerg printre cuvinte, sunt in alt oras, sunt altcineva. Dar lumea ei e dura, suferinta ei ma arunca din carte inapoi in lumea mea. Durerea asta de cap… As vrea sa dorm pana la sfarsitul lumii lunii. Degetele au tastat grabite „sfarsitul lumii”, un gand rebel le-a provocat si am ras, l-am dojenit si l-am alungat. Poate ca ar trebui sa-l las, sa-si picteze cuvintele aici pe alb. Imi spunea cineva ca am mai multe filme vazute decat ganduri – 311 filme (postari aici pe blog), comparativ cu cele 299 de ganduri. Am ras. Incerc, probabil, sa-mi anesteziez gandurile, sa le fac sa se plimbe in alte lumi, sa se relaxeze. Le pacalesc aruncandu-le in carti, in filme, in vietile altora, personaje imaginare, personaje imaginate de gandurile alora.

Inca e sambata. Dimineata mi se stinge, cafeaua s-a racit. E neagra, e amaruie. Ma pregatesc pentru a strange in brate raze de lumina. O seara alaturi de iubirile mele, oglinzi din alta viata pentru toate vietile. De s-ar duce durerea asta de cap… O melodie aluneca usor spre mine, cuvinte, intrebari, secrete. Avem atatea secrete stranse in noi… le tinem ascunse bine, incercam sa le uitam. Avem atatea dorinte pe care incetam sa le mai rostim. „As vrea…” am spus la inceput de an, „as vrea…” spun si acum cu vocea tremuranda. Si stelele ma asculta in fiecare noapte, luna ma priveste palida din culcusul ei. Isi stralucesc impresii: „sa-i indeplinim dorinta, sa nu… poate maine…” Uneori uitam sa mai rostim si astrii uita si ei. Dorintele noastre se pierd, noi trecem mai departe strangand frustrari. De am imbratisa fiecare dorinta pana la implinirea ei, de am reusi sa o rostim zi de zi pana ce ne va lumina cu frumusetea ei…

Ascut o melodie, e pe minunatul repeat. Suna ca o bataie de inima, ca o chemare, este o intrebare pentru tine, intrebari pentru mine…

Arctic Monkeys – Do I Wanna Know?

The post Sa dorm pana la sfarsitul lumii first appeared on Andreea Ban.