Ok. Eu, care imi tin CV-ul completat la zi, eu, care – ca si tine – am grija sa nu imi scape nicio virgula sau cratima, ma gandesc cu groaza la sansele de 1 la multe sute atunci cand vad numarul de aplicatii la cate un job pe care mi-l doresc. Si de multe ori, desi imi doresc acel job enorm, renunt din simplul motiv ca nu imi imaginez ca cineva sa aiba rabdare sa vada atatea CV-uri. Uneori ma apuc sa mai scriu cate o scrisoare de intentie, una sincera si la obiect… Daca mi-au fost luate in seama? Nu prea. Dar nu ma plang, imi spun doar ca nu a fost sa fie!

Bun. Zeci de CV-uri. Acum sa va spun si partea cu nesimtirea si nepasarea. Mi-au trecut prin mana in ultima perioada zeci, poate chiar sute de CV-uri. Exact cazul de care va spuneam, un job, sute de aplicatii, panica! Dintre toate acestea as putea spune ca aproximativ 90% (daca nu mai mult) sunt egale cu zero, ca sa nu mai spun de cei care sunt invitati totusi la o discutie.

Le iau pe rand si voi luati-le ca pe sfaturi: am intalnit CVuri completate in dorul lenii, cu prescurtari, cu puncte de suspensie, cu gramatica la pamant, poze facute cu telefonul in baie, pe camp, decoltate sau mai mult dezbracate. Astazi am dat peste un CV in care toate „mai”-urile erau cu cratima. Toate, fara exceptie. Apoi a fost un obiectiv al unui nene care m-a dat pe spate: „Cum o vrea Dumnezeu!” Ce sa comentez la asta?! Sa mai spun? Nu cred ca e cazul! Ati inteles esentialul, CV-ul trebuie completat corect gramatical, sa fie updatat la zi cu toate experientele relevante. Sunt citite, credeti-ma! Aaaa! Si scrieti-va datele de contact corect, in special numele. Veti rade, dar am gasit nume ciuntite, multe!

Mai departe, dupa ce CV-ul este completat, va recomand sa aplicati la joburi dupa ce ati citit cu atentie cerintele. Mai ales cand acestea sunt listate in amanunt. Daca aplicati la jobul respectiv, aflati mai intai cu ce se ocupa firma. Veti arata ca sunteti interesati de acel post, la acea firma. Cazul concret? Am vorbit cu oameni care nu numai ca habar nu aveau despre ce era vorba in descrierea postului, dar nu stiau la ce firma au aplicat sau cu ce se ocupa firma respectiva, cand domeniul de activitate era de la sine inteles.

Eu:”… de la editura…”, El:”aaa, editura… dar ce face firma asta?”, Eu:”?!?… carti…”, El:”aaa, si ar trebui sa vand carti?”

Pe cuvant ca imi venea sa ii urlu foarte nepoliticos in telefon ca nu, va trebui sa le manance, la naiba! Citeste omule descrierea postului si (sau macar) despre activitatea firmei.

Asa. Trecand peste partea asta, ajung la cea in care se cer detalii. Sunt perfect de acord cu detaliile, dar asta in cazul in care postul nu le furnizeaza. In momentul in care ai aplicat se presupune ca ai citit ce a scris nenea ala angajator si vrei sa ajungi la un interviu. Dar sunt persoane care vor sa le povestesti ce scrie in anuntul postat, ceea ce nu este ok. Persoana care te invita la interviu este de multe ori secretara, ea DOAR te invita la interviu, nu iti povesteste despre job. Si tot ea mai are, cel mai probabil, alte zeci de telefoane de dat. Nu are timp! Nu o data am avut tendinta de a fi sarcastica cu un „dupa cum ati putut citi in descrierea postului (dar nu ati citit ca nu ati fost in stare! mi-am spus in gand)…”, insa mi-am pastrat zambetul – e un factor esential cred eu.

Trecand peste toate cretinatatile peste care am dat, chiar si vociferari de genul „nu ma intereseaza sa…” sau „lasa-ma domn’e ca nu am timp” – de parca eu aplicasem in locul lui, ajung la bomboana de pe tort. Prezenta la interviu. Daca ti-ai dat acordul ca participi la interviu, pai atunci participa! Nu spune da si apoi te dai disparut ca magaru-n ceata. Cam cati dintre cei invitati la interviuri participa de obicei? Nu toti. Este frustrant sa vezi atata lipsa de seriozitate si punctualitate, asta apropos de ce spuneam la inceput. Unii suna sa anunte. Si hai sa ii iertam, chiar daca se anunta cu 10 minute inainte. Dar cei mai multi nu apar si punct. Oricare ar fi motivul, nu faceti niciodata asa, anuntati, scuzati-va, inventati cel mai stupid motiv, dar nu lasati angajatorul cu ochii in soare. Eu personal as face ca si bancile care te declara rau platnic, as face o sectiune in siturile de joburi in care, atunci cand resping un candidat, sa si mentionez de ce il resping – neprezentare la interviu, neseriozitate, etc. Poate asa s-ar invata unii sa nu mai fie asa cum sunt sau, cel putin, sa poata fi impiedicati sa aplice la tot ce prind.

Un caz aparte si pe care ii trec in categoria „no comment” sunt cei care mi-au dat un raspuns total stupid: „daca pot sa vin, vin, daca nu, asta e”. Spuneti-mi voi ce as putea sa le spun? Eu am ramas perplexa!

Dragilor, sper ca am batut campii productiv aici. Un mic sfat va mai dau, cand vedeti sute de aplicatii la cate un job, unul pe care il vreti mult de tot, nu va speriati. Completati sectiunea cu scrisoarea de intentie, spuneti de ce credeti ca va potriviti tocmai pe acel post. Cineva il va lua in seama!

PS. Pentru eventualele greseli gramaticale, de exprimare, imi cer scuze si primesc cu maxim interes atentionarile!

The post Daca pot sa vin, vin, daca nu… first appeared on Andreea Ban.