sesiune cinefila | Andreea Ban

Ce filme vedem de Sarbatori?

Andres — Fri, 23 Dec 2011 18:54:53 +0000

O noua sesiune de la Adina, dar una cu iz de Sarbatoare!

Ne-am adunat vreo zece colindaci să vă urăm prea fericite sărbători și să vă recomandăm câteva filme oarecum de sezon.

Andres

Cine nu are o familie de Craciun sa-si cumpere una! Cam asa as rezuma “Surviving Christmas”, un film tare simpatic si tare de sezon. L-am vazut de vreo patru ori pana acum si nu pot spune ca m-am saturat. Acum nu stiu exact daca e vorba de subiect in sine, de actori sau de Ben Affleck in mod special. Hmm, da, Ben Affleck e de vina! Il gasesc tare simpatic si rolul ala e perfect pentru el. Parca nu as fi astezat-o langa el tocmai pe blondina de Applegate, dar se pare ca fac echipa buna. Cel putin la ciondaneli si la sanius. Craciunul se petrece in familie! Un mesaj perfect.

Adina

Crăciun à la Bergman: Fanny and Alexander

Sub toată puzderia de brizbrizuri, mese pantagruelice, pupături pe obraji rumeni și îmbrățisări de rubedenii întru măsurarea taliei ceiluilalt, Ingmar Bergman a dosit câteva elemente/sentimente primordiale și caracteristice sărbătorii: angoasa și imprevizibilul. Nefiind neapărat un film despre Crăciun ci mai degrabă un basm moralizator-apăsător-intravenos, Fanny and Alexander îi dedică totuși o anticameră tapetată cu roșul organic, chirurgical specific lui Bergman și opulent decorată cu personaje baroce, discursuri vii, cu personaje vii și discursuri baroce…

Marian

Mâine seara vine Crăciunul şi după o sesiune de colinde şi mâncăruri alese parcă ar merge şi un film. Nu ştiu alţii ce preferă, dar eu în preajma sărbătorilor îmi place să vizionez Home Alone. Da, ştiu e un film tipic de sărbători, e o comedie expirată cu un băieţel şi nişte hoţi proşti, dar îmi place. Mă distrează de fiecare dată când îl văd şi cred că din 1992 încoace l-am văzut de vreo 20 de ori. Kevin mă face să intru în atmosfera Crăciunului, să zâmbesc, să apreciez cina de Crăciun alături de cei dragi şi chiar mă face să mai suport încă o zi de cumpărături. Probabil că un altfel de film ar fi mai potrivit ca o recomandare ţinând cont de tema sesiunii, dar pentru restul genurilor avem vreo 363 de zile la dispoziţie. Merry Christmas and a Happy New Year! Vizionare plăcută.

Matiuska

M-am tot gandit zilele astea la un film deosebit pentru perioada asta, mi-au venit in cap tot felul de Singur(atati) acasa si alte mici comedioare absente din platforma consacratilor de filme de genul asta; m-am gandit ca v-ar placea si The Holiday care e o mixtura nu chiar cheesy, am ajuns apoi departe la Modern Times si la ideea ca un clasic ajunge, aproape negresit, in suflet si ca pe deasupra va mai si umple chipurile de zambet, dar nu, aleg Serendipity care mi se pare de departe cel mai potrivit pentru iubire, caldura si obraji colorati. Sa aveti un Craciun fericit!

Klausen

O lume inca imaginara, calda, fara zapada, fara Hrusca si colindele-i depresive, fara zurgalai, o lume in care renii se vor fi scufundat de mult … Cu exceptia cazului in care se vor fi transformat in amfibii iar Santa ar fi evoluat catre o forma mai vesela a “Omului din Atlantis”, jucat, demult, de Patrick Duffy, mai cunoscut drept unul dintre personajele obositor de pozitive ale legendei “Dallas” … O lume fara zambet, o lume fara Craciun, o lume in care cadourile au fost inlocuite de jafuri iar colindatorii de ucigasi anuntati de huruitul ruginit al jetsky-urilor turate salbatic … O lume trista, dominata de blazare, unduitoare, precum mirajul unui Craciun de mult uitat …

Nu am sa pretind ca am vazut filmul asta de fiecare Craciun, pentru ca nu este asa. L-am vazut o singura data, cred ca pe un post german care hotarase ca printre zecile de ore cu Macaulay Caulkin in varianta preteen, adica foarte soft, printre “oooh, brazi frumosi”, apfelstrudels si bere neagra in editie limitata de sarbatori, ar merge si doua ore de evadare intr-un viitor indepartat, umed si post-apocaliptic. Si, sincer, chiar daca filmul nu avea nici in clin nici in maneca cu spiritul Sarbatorilor actuale, in timp ce il vedeam, pentru o clipa, m-am gandit ca intr-o lume a apelor, Mos Craciun e musai sa aiba branhii …

Waterworld, by Kevin Costner …

Piratul Cinefil

Daca anul acesta spiritual sarbatorilor e saracacios de-a binelea poate din lipsa zapezii, a oamenilor bine dispusi sau a urarilor de genu ce am vazut intr-un scurt-metraj jegos ce bantuie pe aici

Filmul meu recomandabil pentru starea de fericire in jurul sarbataorii de Craciun e Polar Express, o animatie pentru copilul din noi, o adevarata calatorie spre binecunoscutul taram al lui Mos Craciun, un adevarat traseu plin de peripetii, umplut cu imagini splendide desprinse dintr-o iarna de vis si o imaginatie bogata pentru a trezi sentimentele de fericire/bucurie.

Khronos

Ce altceva poate fi mai potrivit să urmăriți de Crăciun decât o incursiune într-un bar de homosexuali intitulat subtil „Rectum”, și o scenă de viol anal (cu nimeni alta decât Monica Bellucci) de 10 minute, toate astea și multe altele în capodopera lui Gaspar Noé, Irréversible.

Cristi

Cu riscul să fiu off-topic, o să recomand de Crăciun un film… având ca temă Crăciunul. 🙂 Mai exact este vorba despre Surviving Christmas, un film din 2004 cu Ben Affleck, pe care l-am văzut recent şi care mi-a plăcut. Nu-i perfect, nu-i lipsit de exagerări, nu-i lipsit de defecte, dar este funny. Recomandarea lui merge pe linia: nici nevasta ta nu-i perfectă (dac-o ai, iară dacă n-o ai atunci iar nu-i perfectă, nefiind nicicum) dar ai luat-o pentru calităţile ei şi nu pentru cusururi. Aşadar, ca un exerciţiu de a privi, recomand un film cu doar 5.0 pe IMDB, relaxant, nesolicitând altceva decât muşchii faciali şi antirasist, în sensul că poate fi vizionat de către oricine.

Poison Whiskey

They’re selling hippie wigs in Woolworth, man!

Regizorul Bruce Robinson s-a întors anul acesta după o lungă absență, dar ”Withnail & I” este filmul pentru cu care va intra în istorie. Iar în apropierea sărbătorilor, putem învăța câte ceva despre excese de la personajele din acest film. Richard E. Grant și Paul McGann plonjează într-un vârtej auto-distructiv antrenat de alcool, toate tipurile de droguri existente și (printre alții) Jimi Hendrix. What a piece of work is man! Dar există și o morală, iar ca să fie totul limpede – și fiindcă chiar nu are rost să ne speriem de spoilere în acest caz – voi dezvălui finalul:

Radu

Cu ocazia Crăciunului recomand filmul Bad Santa (2003). Pentru că e în temă, are umor negru de calitate, îl are printre actori pe regretatul Bernie Mac, şi a fost primu care mi-a venit în minte când am primit provocarea lu’ Adina. A trecut vreme bună de când l-am vizionat.. aşa că intenţionez să-l revăd şi eu cu acest prilej. Ho! Ho! dragii moşului.

ps: şi la ăsta (Rare Exports: A Christmas Tale) m-aş mai uita; i-am văzut traileru‘ anu’ trecut şi am uitat de el.

The post Ce filme vedem de Sarbatori? first appeared on Andreea Ban.

Ce filme mai poate dubla Irina Margareta Nistor?

Andres — Sat, 24 Sep 2011 11:08:48 +0000

O sesiune cinefila de zile mari dedicata dragei noastre Irina Margareta Nistor, de la Adina:

Ne-am adunatără oarecum nostalgic la șezătoare, ne-am amintit cum era pe vremea filmelor dublate de Irina Margareta Nistor și ne-am pus întrebarea: oare ce film ne-ar amuza sau ne-ar plăcea să auzim dublat de madama Margareta. Enjoy, lista rămâne deschisă.

Andres

Noi, cei care am avut placerea sa vedem filmele dublate de vocea minunata a Margaretei Nistor, avem o nostalgie aparte cand o auzim vorbind. Imi aduc aminte cu drag de vremurile in care aparusera centrele de inchirieri casete video. Cele care erau dublate de mai sus-numita doamna erau cele mai cautate.

Acum, vrem sa auzim vocile actorilor, care – unele dintre ele – fac parte din farmecul filmului. Daca ar fi totusi sa aleg unul dintre multele filme vazute de-a lungul timpului, as alege Avatar. Cred ca vocea Margaretei Nistor ar fi perfecta in acest caz. De ce? De ce nu? 🙂

Adina

Când am auzit-o întâiași dată pe doamna Margareta era vocea unui bărbat, dubla un polițist pare-mi-se, bineînțeles dubla tot filmul, dar m-a frapat puterea asexuată a vocii. Nu știu dacă a făcut asta, dar tare mi-ar plăcea să o aud dublând un dialog ontologic-metafizic-sartrian-escatologic-sexual marca Woody Allen, să zicem pentru început acesta:

Piratul Cinefil

Sesiune cinefila cu dedicatie pentru Doamna Irina Margareta Nistor ma bucur ca pot spune si eu doua vorbe; stiam cate ceva despre cine e vorba dar dupa o documentare mai amanuntita am descoperit un “trecut” de invidiat. La un moment dat am citit si un articol in care dumneaei nu era de accord cu dublarea filmelor pentru ca distruge din originalitatea filmului si nu numai… alta era situatia in anii comunismului …de vocea dumneai imi aduc aminte parca de acum 5-6 ani cand am dat de-o caseta veche cu Bruce Lee sau Van Damme ??, foarte ciudat asa dublat si cred ca era ceva la “moda” pe vremea aceea.

Sa trecem la filmul care l-as dori dublat: ”Up” sa fie o misiune mai usoara, nu exista atata dialog si la animatii is de acord cu dublarea desigur pentru cei mici care nu stiu citi…nu ma indoiesc ca nu s-ar descurca…

Marian

Vocea stimabilei doamne e inconfundabilă. Dacă stau şi caut prin amintiri imi aduc aminte de filme dublate cu ajutorul doamnei Nistor, dar din păcate doar atât. Pentru ca aveam doar câţiva anişori mi-e foarte greu să dau titluri exacte, sau să descriu o scenă anume. Însă, mi-ar plăcea să o aud pe doamnă dublând un film asiatic, un fim de Kim ki-Duk. Să aud cum se adaptează doamna la stilul lui ki-Duk, deseori dominat de o linişte apăsătoare, sau dacă mi se permite o mică răutate, să o aud dubând vocea lui Brad Pitt în Snatch.

George Peu

Pai Good Bye Lenin!, pentru ca, datorita vocii, timbrului inconfundabil si manierismelor doamnei, efectul de „anii ’80 in socialism” sa aiba impact mai mare, fie si numai pentru cei care au trait vremurile in care „se dadea video” pe ascuns, in boscheti, in statiunea Venus, cu aparatul video si televizorul puse in echilibru precar pe navete de bere, acolo unde am vazut Conan Barbarul si Hot Bubble Gum, traduse chiar de Irina Margareta Nistor. Sau, si mai bine, as adora s-o vad dubland Marfa si banii, ca sa ne scape de pagubosul „mah” din filmele romanesti contemporane. Da, mai bine.

Catalin Stalker

irina margareta-nistor vocea copilariei mele, de la tv sau de la vhs; vocea calda si placuta facea ca filmele sa fie mult mai bune decat erau:))

mai tarziu vocei i s-au adaugat si un chip, cateva cronicute, etc! de madame irina, si implicit de aura care-o inconjura-cel putin in viziunea mea-, m-am rupt din momentul in care a ridicat in slavi un anume terminator 3-rise of the machines!

sa raspund la intrebare: nu stiu daca a facut-o, dar mie mi-ar placea sa o aud dubland „reservoir dogs”; daca nu tot filmul, macar inceputul-cunoscatorii stiu de ce!

Radu

Sunt entuziasmat de această iniţiativă, fiindcă am trăit din plin acele vremuri cu circuite de casete VHS traduse de dânsa. Nostalgia asta m-a cuprins şi pe mine nu de mult, şi mi-am aşternut-o în cuvinte într-o scurtă postare (aici). Din păcate nu am găsit nici o secvenţă de film rip-uită din acea perioadă. Poate într-o bună zi se sinchiseşte vreun anume, să scoată la iveală ceva de genu. Unii ca mine, chiar ar aprecia din plin. Şi-un film „zis din prima” la care cre’ că m-aş amuza copios să-l aud tradus de tanti, ar fi Donnie Brasco cu scene de genu: „it’s a fugazi”, „ya got a couple a fazooles!?”, „forget about it”, s.a.m.d.

Josephine

Mda. M-am gândit eu ce m-am gândit și am avut o revelație. Aș vrea eu să o aud pe madam cum dublează actorii din Snatch, și mai ales pe Brad Pitt în rolul țiganului irlandez (parcă de pe acolo era). Sunt curioasă cum ar spune în românește „Do you like dăgz?”, pe când în film nici vorbitorii de engleză nu au înțeles ce voia omulețul. Chiar aș vrea să văd cum fantastica, magnifica Nistor reușește să improvizeze replicile din acel film sau a altor filme regizate de Guy Ritchie.

Khronos

Deși aș fi ales un film de Tarantino sau Scorsese pentru cantitatea de înjurături/ minut, Quills e mult mai rafinat și imaginativ în ceea ce privește descrierile lui De Sade. Aș vrea s-o aud pe zambilă dublând Quills cu același ton pe care-l folosește și maestrul Geoffrey Rush.

În pasaje cum sunt cele expuse mai jos:

Conversation, like certain portions of the anatomy, always runs more smoothly when lubricated.

Sign it quickly, then you can ravish me again on the linens for which he so dearly paid.

And then, I beg you, on the bearskin rug in his study. And finally, as a crowning gesture, we’ll leave puddles of love on the Peruvian marble.

You’ve already stolen my heart… as well as another more prominent organ, south of the Equator.

Prepare yourself for the most impure tale ever to spring from the mind of man.

His greast conquest was a woman six decades his senior, and a dozen years deceased. He made love with such vigor that it dislodged her bones, and yet he afforded her the highest compliment he afforded any woman.

These chastity vows of yours. How strict are they? Suppose you only put it in her mouth?

Klausen

A, da !!! Irina Margareta Nistor …

Numele asta vine, catre generatia mea, cel putin, dintr-o alta lume. Transcede persoana si devine un simbol. Nu este vorba despre un om, in sine, ci despre ceea cu ce acest om s-a asociat, sfarsind prin a deveni parte integranta a ceea ce imi place sa denumesc “epoca VHS”. Aproape orice amintire despre un film vazut in perioada comunista vine la pachet cu timbrul vocii sale. Identific vocea sa cu Michael J Fox in “Back to the Future”cel mai bun film al copilariei mele comuniste, cu Freddy Krueger in “Nightmare on Elm Street”, primul film horror pe care l-am vazut, fara a intelege ca ar trebui sa imi fie frica, cu Chuck Norris in al treilea “Missing in Action” sau cu vocile lui Chase sau Aykroyd din uluitorea comedie “Spies Like Us”. Asta, ca sa spicuiesc cateva dintre amintirile copilariei … Nu in ultima instanta, IMN inseamna vocea interzisa care razbatea prin usa inchisa de cenzura parintilor, in cazul unor filme care ar fi putut naste intrebari incuietoare 🙂 …

Fara a putea declara ca sunt un fan sau ca am fost vreodata, respectul meu pentru personaj este absolut natural, macar pentru faptul ca a fost o vreme cand intre mine, un videorecorder Toshiba obtinut pe sub mana de la marinari si un film bun nu exista decat o bariera. Spulberata de catre aceasta voce … De aceea, o numesc, “the Godmother of all subtitles” . Cel putin, pentru cele in limba romana …

As vrea sa vad ” Snatch.” dublat de IMN …

The post Ce filme mai poate dubla Irina Margareta Nistor? first appeared on Andreea Ban.

Filme care ne-au dat batai de cap

Andres — Sat, 30 Jul 2011 18:03:43 +0000

Adina ne-a provocat la o noua sesiune cinefila. Este o ocazie deosebita de a mai pune cateva filme pe lista de vazut!

Ne-am adunatără la șezătoare cu scop refulator. Dăm din casă și vă spunem ce filme nu am reușit să înțelegem nici în ruptul capului.

Sunt filme care ne-au dat de gandit, care ne-au enervat, care ne-au lasat cu intrebari fara raspunsuri si pe care le putem comenta impreuna. Poate unii au raspunsurile pe care noi, nici in ruptul neuronului, nu le-am gasit. Iata-ne, noi cu filmele si nedumeririle noastre:

Andres

Pentru aceasta sesiune am cautat putin in sertarul cu filme si unul singur mi-a sarit in ochi ca fiind pe cat de bun pe atat de enervant. SAW. Ok, nu toate au fost bune. Din cele 7 poate ca vreo 3 sau 4 au fost tari, restul… umplutura. Cineva a avut o placere sadica de a se juca cu mintile noastre, ale celor care l-am urmarit. De ce era nevoie de atatea parti pentru a ajunge la finalul (genial) care a fost? Mai multe filme, mai mult bani. Am inteles asta. Dar totusi…

Culmea ar fi sa mai apara unul!

Adina

Inland Empire

E deja tautologic să spun că Lynch-ul ultimilor ani stă ca un demiurg oriental într-o bulă de unde privește zeflemitor la omenirea mișunătoare pe sub fundu-i prețios…din gloată ridic timidă o mânuță: domnu Lynch înțeleg că mătăluță ești dăștept nevoie mare și că te afundași în stratosfera visării mai ceva ca Mister Cobb, da’ aruncă-mi domne și mie o sforicică înnodată cu-o ațică de sens, dă-mi și mie o bucățică de cod să-ți descifrez și eu Inlandu. Domn Lynch se scotecește în buzunarele largi și îmi întinde ceva. Hai maestre, iar îți bați joc de mine, ce să fac cu iepurii ăștia?

Poate că nu alergătura după cheia descifrării e soluția ci o deconectare, o permisivitate, o transcedere până ce logica nu că dispare, dar devine alta. Catatonică redare, traumatic rezultat

Ștefan

” … Universal acclaim … nota uriasa pe IMDB … Rotten Tomatoes in genunchi … Cativa dintre bloggerii cinefili extaziati …

Nimic nu parea a sta in fata celui care se anunta a fi unul dintre cele mai bune filme ale anului si care, in ciuda unui advertising mai degraba modest, reusea sa se aleaga cu o nominalizare la Oscar, intrand in cursa pentru o categorie pretentioasa si avand parte de o concurenta stelara, sfarsind prin a pierde in fata prestatiei magnifice a unei Natalie Portman aflata intr-un moment de gratie …

M-am ales cu o poveste terna si absolut comuna, a unei iubiri care se vestejeste, salvata de jocul impecabil al actorilor si de realismul extrem in care este cufundata istoria acestora … De fapt n-am inteles nimic.

Dar stau si ma intreb : Intelege cineva ceva din viata asta ? … Asa ca, probabil, „Blue Valentine” chiar a fost un film bun … „

Film Sinopsis

Adina ne provoacă din nou la o sesiune cinefilă. De data aceasta trebuie să vorbim despre un film de neînţeles, despre un film la care am rămas mască nu datorită calităţii ci datorită faptului că n-am priceput scopul, ideea şi esenţa acestuia. V-aş fi scris ceva despre Mulholland Dr., dar pe Lynch vrei nu vrei tot îl mai înţelegi, v-aş fi scris despre Fântâna lui Aronofsky, dar şi printre zecile de tone de filozofie tot pricepi esenţa. În aceste condiţii vă scriu de Slipstream, sau despre singurul film fără logică. Povestea unui scenarist pe moarte ce pendulează între două realităţi e o tortură greu de digerat chiar dacă te pricepi la filozofie. Regizat de Anthony Hopkins, Slipstream e pentru mine un haos de neînţeles, iar dacă aceasta este versiunea marelui actor asupra lumii, da-ţi voie să mă îndoiesc de fericirea unui titan.

Cătălin-Stalker

do you like my poetry?

marturisesc ca am vazut destul de multe filme ale caror intelesuri nu le-am prins; pentru scrierea asta am ales sa ma opresc asupra dead man-ului lui jarmusch din 1995, nu ca sa critic, ci dimpotriva! a incerca sa dai un inteles filmului inseamna sa-ti ocupi mintea cu prostii si sa nu te bucuri de o experienta cinefilmica adevarata! asa am facut eu: pe masura ce vizionam, incercam sa disting itele, cand mi-am dat seama ca pierdeam ce era mai important, adica filmul in sine care se scurgea pe langa mine! sa nu depasesc alea 100 de cuvinte: mi se pare fascinant ca gabriel byrne, a carui aparitie pe ecran nu depaseste 1 minut, reuseste sa nu treaca neobservat, astfel incat dupa ani si ani, la intrebarea: -„in ce filme a jucat gabriel byrne? raspunsul sa vina prompt:- „in dead man, etc”.

Diana

M-am gandit ceva daca sa scriu la tema propusa de data aceasta de Adina despre Imaginarium of Doctor Parnasus al lui Terry Gilliam (overrated kitch if you ask me) sau despre ceva de Lynch. Raspunsul e insa destul de clar: Lynch e indubitabil maestrul lasatului cu gura cascata, cu parul zbarlit, cu o expresie de what the fuck is going on. Pe mine cel putin Mulholland Drive m-a încercat greu cu ale sale lesbiene, vorbe alandala și indicii de nedescifrat. Cred că până la urmă, în ciuda tuturor scenariilor și speculaților despre înțelesul filmului, răspunsul e unul singur: nu are niciun sens. Silenzio deci!

Josephine

Au fost multe filme, de-a lungul vremii, pe care am crezut că nu le-am înţeles. La a doua vizionare însă sau la o sedimentare corespunzătoare peste noapte, cu revelaţiile de rigoare, am reuşit să le dau de capăt. A fost unul (THE ONE adicătelea) care însă m-a chinuit, m-a sucit şi eu l-am răsucit, ne-am certat în revizionări şi NIMIC frate! Această ciudăţenie a cinematografiei (pentru mine) este Mulholland Dr. al lui Mr. Lynch, care în afară de o incitantă scenă de sex dublu-feminin nu mi-a transmis nimic deosebit. După a 3-a vizonare am încetat să mai caut substraturi…

Khronos

The Boys from Brazil

Film autist, dar totuși simpatic. Maestrul Olivier în rol de evreu cu accent de Strangelove tre’ să-l oprească pe Gregory Peck în rolul lui Mengele din misiunea lui de a-l clona pe Führer și a da startul celui de-al patrulea Reich. Cam de tot râsul și toată jena, but nevertheless digerabil.

Filmul e plin de nume sonore, cu potențial, însă rezultatul final suge. Scenariul e de vină în primul rând, dar nici regia nu se lasă mai prejos. De văzut în vreme de mare sictir, poate cu începutul unui nou val canicular

Simplu și Genial

As fi mentionat Death Proof (poate cel mai slab Tarantino) sau Irreversible (pe care nu l-am inteles si nici apreciat, cu exceptia Monicai) sau chiar Tropic Thunder (bleah…). Insa aleg un alt film pe care toata lumea l-a laudat si cu care eu nu m-am impacat deloc: Little Miss Sunshine. Nu a fost nici comedie, nici drama, nici nimic, decat o adunatura de oameni fara scop in viata si fara niciun dorinta de a schimba aceasta. Nici macar Abigail Breslin nu poate schimba parerea mea, chiar daca nu sunteti de acord cu ea.

Piratul cinefil

Cum am auzit de un film de neinteles care si-a facut de cap si altceva nu a vrut cum mi-a si sarit gandu la Mulholland Drive, dar acel tip de “mister” nu mi-a placut,mai mult m-a scos din sarite…astfel o sa iau pe “altcineva” la puricat…mergem pe ceva de genu:”de ce Steven Seagal mai e distribuit in filme ?? ca sa ma scoata din sarite ??J))”glumesc dar totusi de ce??

Si acum la modul serios :Primer, un film greu de inteles si in acelasi timp o ciudatenie in adevaratu sens al cuvantului,te arunca uneori intr-o confuzie totala, din moment in moment iti vine sa-i dai pace,te zbati ca pestele pe uscat asteptand finalu.Ca idée e cat se poate de original dar lasa de dorit la capitolu regie si interpretari,un SF “low buget” bun in momentele cand vrei la modu serios “sa te scarpin in crestet”…

Tloni

pentru cei care acum 10 ani aveau in jur de 20 de ani, trilogia Matrix a insemnat probabil mult mai mult decat ar fi meritat. daca primul Matrix a fost o masinarie infernala superb conceputa, o explozie de efecte speciale revolutionare, filozofie la moda, cyberpunk goth si anarhism radical [„what do you see? businessmen, teachers, lawyers, carpenters. these people are still a part of that system, and that makes them our enemy”] – urmatoarele doua parti au esuat in grandilocventa si clisee new age. din acest motiv am si renuntat sa decriptez toate enigmele cu care fratii Wachowski, confundand un film cu o revista de integrame, si-au condimentat trilogia pana la sfarsit.

monologul final nihilist al lui Smith ramane, oricum, singurul moment artistic din Matrix Revolutions.

The post Filme care ne-au dat batai de cap first appeared on Andreea Ban.

Filme Porno – Opere de arta

Andres — Sat, 25 Jun 2011 10:20:44 +0000

Am primit sesiunea de astazi cu un zambet de genul „ok, si eu ce sa recomand?!”… Arta si Porno suna cam ciudat puse impreuna. Si totusi sunt filme care pot fi incadrate in aceasta categorie. Dincolo de recomandarea mea am asteptat cu mare curiozitate recomandarile celorlalti… La clipul cu sarpele mi s-a taiat. Si mereu spun ca nu mai deschid chestii care contin reptilieni! Offf!

12 bloggeri recomandă 12 filme porno de artă. Acest articol ad-hoc nu se adresează tahicardicilor așa că nu răspundem pentru eventualele efecte secundare. Interesant de observat ce reprezintă pentru fiecare pornoteca cu gust, poate tragem și niște concluzii terminologic-ideologice la final. Enjoy! 😀

Adina

E mai mult decât porn-art, e meta-porn, e un emigrant al barierelor moralei, al granițelor semioticii, e dincolo de efectele încălzirii globale care la rândul lor sunt parte integrantă din experiența sexuală. Vine galopant, sfidător, zeflemitor din Asia with love (and a lot of sex) o nebuneală sinestezică (spun asta pentru că e și porn, și musical, și fantasy, și drama, și demonstrație gastronimică ): The wayward Cloud

Andres

De data asta Adina a dat o tema grea! Porn-art… De unde sa scot, de unde? Si iata ca mi-a venit in minte o scena geniala pe care as incadra-o lejer in sesiunea de azi. Si e arta! Filmul, scena, ideea! E vorba de Perfume. The Story of a Murderer:

Tloni

subiectul de azi, pornografia cinefila, e unul venerabil, atat din perspectiva istoric-obiectiva cat si din punctul meu de vedere subiectiv. hei, am invatat sa ma ating pe mine insumi in clasa a 7a, in obscuritatea prielnica a cinematografului Luceafarul, unde in anii 90 bagau numai filme „porno”, de fapt niste vechituri lamentabile in care nu vedeai aproape nimic din ceea ce trebuie.

insa Bella Loves Jenna l-am vazut mult mai tarziu. e facut in 2004, l-am gasit pe atunci intr-un sex shop. ramane singurul porn care mi s-a parut interesant si prin altceva decat prin scenele de sex. dupa cum veti observa, povestea completeaza minunat copulatia.

Marian/FilmSinopsis

Aş fi putut să vă scriu 70 de cuvinte despre 9 songs, sau despre Room in Rome, dar m-am gândit că aceste filme au prea multă pornografie clasică şi se încadrează într-un fel sau altul în tiparul propus de Eco. Aşa că vă scriu despre scenele porno din Antichist. Personajele se definesc prin sex şi suferă tot datorită lui. Actul sexual are pasiune la început, dar se transformă treptat într-o nevoie bolnăvicioasă (greu de privit) cu cadre în care doi fac sex în pădure, iar apoi ca încununare a dezgustului vedem „un hand job” cu sânge în timp ce tipul zace inconştient. Nea Trier ăsta da pornoşag plin de sânge, masturbări şi mutilări ale organelor genitale.

Piratul cinefil

Cu ocazia asta Adina imi impinge limitele, am ajuns sa vad doua filme pe tema de porn art (Room in Rome si Belle de Jour ) dar cu toate acestea o sa merg pe o varianta mai „soft” si aleg recentul film Love and Other Drugs.nu de alta dar nu am comentat pana acum genu de film sau mai bine zis pe tema asta; in Love and Other Drugs fiind vorba propriu-zis de cateva scene nud care cred ca ar putea fi puse fara mari pretentii la un nivel minim de porn art,filmul prezinta o poveste de dragoste fara perdea :)).Pentru un Jack Gyllenhaal si o Anne Hathaway mai despuiati nu pierdeti filmu….

Si acum preludiul:

Chronos

Hmm, primul film care mi-a trecut prin cap a fost Ilsa – She Wolf of the SS, care e mai mult sexploitation decât porn propriu-zis.

Așa că am să merg pe mâna lui Gore Vidal și a viziunii sale asupra celui mai pervers dintre împărații marelui imperiu – Caligula. E un film cu destule scene dramatice și dubioase (shemales, pitici, etc.) pe lângă cele porno încât să nu fie catalogat strict sub aspectul ăsta, mai ales că distribuie și patru nume mari ale școlii britanice de film: Malcolm McDowell, John Gielgud, Peter O’Toole și Helen Mirren. Nu e o bijuterie a marelui ecran, dar merită văzut măcar de curiozitate.

P.S. Pentru cei care au ocazia recomand cu insitență varianta teatrală pusă în scenă la Teatrul Maghiar din Cluj, delicioasă!

Milf și Petrov

9 Songs – Cea mai mare parte a acestui film drăguţ, tristuţ, cu muzică bună am văzut-o cu mâna la pulă. Senzaţia e de indiscreţie, nu de pornografie.

“Only unhappy people are bad dancers!”

George

Nimic nu-i mai porno decât filmele franţuzeşti care vor să pară inteligente. Gen C’est arrivé près de chez vous, MR 73 sau Deux. E porno să arăţi într-un film poliţist cum iese copilul din mă-sa lărgită ca gura anacondei, pe deasupra şi nerasă. Poza asta din C’est arrivé… e scârboasă, nu e artă. Ca Romeo băgându-i-o Julietei: ne-am prins şi noi că s-au ciocănit, dar dacă arăţi asta, e doar porno.

Josephine

The Dreamers

Prima mea reacţie la acest film: Bolnăvicios frate! Nu reuşeam să-mi dau seama dacă mi-a plăcut sau nu, dacă m-a scandalizat sau dacă mi-a pus semne de întrebare… cum se poate să dormi dezbrăcată în pat cu frate-tu? Cum se poate ca frate-tu, frumosu’ ăla de Louis Garrel, să te pună să faci sex cu altu’ sub ochii lui? Sick! Dar, să fim serioşi, Eva Green e minunată, mai ales în nuditatea ei sublimă…

Cafeneaua turistica

Pe un blog cineva intreba daca pornografia devine arta atunci cand e veche. Daca se merge pe varianta asta, atunci filmele porno cu multe dialoguri pot concura pentru clasificarea ca porn-art. Cine vrea sa vada un thriller porno, un SF porno etc. n-as putea sa spun.

Provocarea e dificila – trebuie sa-ti amintesti si numele unui film. Un search pe net o rezolva – nu stiu cat de art e, da e porn, unu’ reprezentativ pentru cinematografia actuala in domeniu – The Roommate.

Catalin-Stalker

scene sterse din filmele „snakes on the plane” si „eyes wide shut” din cauza ca la vremurile respective imaginile erau considerate prea porno:

Simplu si Genial

Ce inseamna „porno” pentru mine?

-Un viol superb, care ma tenteaza si excita, precum in Once Upon a Time in America sau Irreversible.

-Un film clasic porno, precum un tentant Deep Throat sau Alice in Wonderland.

Insa ce imi amintesc mereu este Jenna Jameson is the Masseuse, un porno direct si fara ocolisuri, despre maseuza mea preferata si a oricarui barbat. Imaginea e sugestiva, cred:

The post Filme Porno – Opere de arta first appeared on Andreea Ban.

Replici de agatat… probate!

Andres — Tue, 19 Apr 2011 09:13:55 +0000

O noua sesiune cinefila marca Adina!

Ne adunarăm 15 bloggeri și bloggerițe să vă înșiruim cele mai tari replici de agățat pe care le auzirăm prin filme și care ne țintuiră locului. Enjoy!

UPDATE: Iata si varianta pe scurt!

Mai jos sunt replicile detaliate…

Andres

How You Doin’?
Aceasta este cea mai tare replica de agatat pe care am auzit-o pana acum in filme si nu am vazut putine. Cei care au urmarit Friends stiu despre ce vorbesc! Si replica nu e asa oricum, ci spusa de Joey si numai de Joey. Pentru a fi clar ce spun aici va invit sa urmariti clipul…pentru iubitorii de Friends va fi un reminder placut, pentru voi ceilalti, luati aminte!

Adina

Hm, în principiu aveam în minte geniala scenă din New York, I love you, dar și Matiuska s-a gândit la ea, așa că o să aleg una potrivită alizeului monden gerontofil care bate pe la noi:

– I will die soon, Venus. Can I touch your hand?
–That’s one chat-up line I haven’t heard.
– I’m impotent, of course.
–Thank Christ.
–But I can still take a theoretical interest.
–Have you been thinking about me?
–All the time I was in hospital.

–What did you think about me?
– I saw your body.
–Which part?
–Your hair. Your feet. Your legs, your behind, your eyes.
–My eyes?
–Your elbows. Your cunt.
–Oh, shut up. You can touch my hand.
Only with your fingers. Anything else will make me vomitous.
–Can I ask you, have you ever been in love before?
[she smiles]

Matiuska

„i dont know about you, but i found that shit very romantic!”

click aici clip-ul întreg

Tloni

dupa parerea mea o fata care suge acadele in public incearca,

subconstient, sa fie violata. dar nu trebuie sa faceti cum vrea ea.

mai bine va bagati cu replica asta subtila si scapati fara cazier.

Marian

Adina mă provoacă din nou la o sesiune cinefilă deosebită. De data aceasta ne-a propus să ne reamintim câteva replici şugubeţe pline de romantism capabile să cucerească o femeie sau de ce nu, mai multe. Ei bine trebuie să mărturisesc că subiectul m-a pus un pic pe gânduri dar după ce am scotocit prin cutiuţa cu amintiri, doar câteva mai par la fel de tentate.

Pentru început îmi aduc aminte de vocea plăpândă a lui Johnny Depp din Don Juan de Marco care la un moment dat rostea plin de romantism următoarele cuvinte: „There are only four questions of value in life. What is sacred? Of what is the spirit made of? What is worth living for? What is worth dying for? The answer to each is the same. Only love.” Înarmat cu o asemenea replică mi-e greu să cred că un don Juan al zilelor ar rămâne fără pereche.

Pentru a continua cu glucoza mă mai folosesc de Dracula :”I have crossed oceans of time to find you”, de un personaj (tipul ala din Love Actually îndrăgostit pe ascuns de Keira Knightley)al cărui nume nu l-am reţinut dar a cărui gest (îl puteţi vedea aici) a impresionat milioane de femei şi de Tom Cruise care a obţinut rezultatul dorit înainte de a utiliza toată artileria ( „Jerry Maguire: I love you. You… you complete me. And I just… Dorothy: Shut up, just shut up. You had me at „hello„.

Replici de agăţat ar mai fi cu nemiluita, dar ca să nu mai lungesc vă mai spun că cea mai sinceră replică care mi-a trecut prin memorie a fost cea folosită de Billy Cristal în When Harry met Sally, un film cu un romantism pe gustul meu :” I love that you get cold when it’s 71 degrees out. I love that it takes you an hour and a half to order a sandwich. I love that you get a little crinkle above your nose when you’re looking at me like I’m nuts. I love that after I spend the day with you, I can still smell your perfume on my clothes. And I love that you are the last person I want to talk to before I go to sleep at night”.

Josephine şi spiriduşul

Din umila mea experienţă cinematografică foarte greu am sustras un film în care să mi se fi părut o replică de agăţat trăsnită. Şi stătui şi mă gândii şi uite că-mi răsări în minte un film văzut recent care deşi nu m-a încântat mai deloc am reţinut o chestie care mi s-a părut oarecum originală (spun oarecum deoarece eu una n-am mai întâlnit-o). Despre ce vorbeşte Josephine? Uite că spune despre Just Go With It, un film slăbuţ cu un final previzibil. Ce a fost însă amuzant este replica eternă pe care personajul central masculin o foloseşte pentru agăţat: Nevasta mea mă bate, dar nu divorţez din cauza copiilor. Sunt nefericit! Eh, ceva de genul, înţelegeţi voi. Mai culmea era că omu era neînsurat, fără copii, dar inventa o familie pentru a aduce în pat femei. Şi mai culmea este faptul că, pentru el, chiar funcţiona!

Khronos

Una dintre cele mai bune replici de agăţat auzită recent e în stand-up-ul lui Robin Williams – Weapons of self destruction – „Hey baby! Were your parents retarded? ‘Cause you sure are special!”

Pe lângă cea de mai sus, dacă ar fi să răsfoiesc lung-metraje probabil una din cele mai memorabile replici îi aparţine maestrului Pacino în Scarface.

“You’re good looking, you got a beautiful body, beautiful legs, beautiful face, all these guys in love with you. Only you’ve got a look in your eye like you haven’t been fucked in a year.”

Cătălin

„grea misiunea adinei de asta-data, din punctul meu de vedere cel putin! prima replica care mi-a venit in minte de cum am citit mail-ul a fost asta: „suck me beautiful” provenita dintr-un american pie sau un alt film de genul asta. bine, in film nu era chiar replica de agatat, cei doi erau deja singuri intr-o masina pe unul din dealurile americii, dar la vremea respectiva mi s-a parut mai mult decat amuzanta replica. apoi m-am gandit la replica asta:”i give you a million dollars to sleep with your wife”, dintr-un film cu robert redford si demi moore, din care doar atat am retinut. desi nici asta nu pare o replica de agatat(sau ma insel?!), lui robert redford i-a reusit! in fine, mi-a mai venit in minte asta: „there is a party in my pants and you are invited” din anchorman:the legend of ron burgundy. bine, lui steve carell nu i-a iesit chiar asa, dar celor care nu au vazut filmul nu vreau sa le stric placerea vizionarii! cam atat.”

Piratul cinefil

Tare mult mi-am batut capu pana sa gasesc o replica de agatat meseriasa si numa cum imi aduc aminte de comedia Hitch,chiar un film predestinat pentru asa ceva avand in prim plan un consiler anonim in relatii , un fel de « doctor love » (Will Smith) care ajunge sa se indragosteasca de-o jurnalista (Eva Mendez). Alex „Hitch” Hitchens,”

the date doctor” are o vorba:”Basic principles: no matter what, no matter when, no matter who… any man has a chance to sweep any woman off her feet. He just needs the right broom.”

Si atunci sa vedem ce poate,o replica care mi se pare tare amuzanta : “I mean, you’re sending all the right signals – no earrings, heels under two inches, your hair is pulled back, you’re wearing reading glasses with no book, drinking a Grey Goose martini, which means you had a hell of a week and a beer just wouldn’t do it. And if that wasn’t clear enough, there’s always the “fuck off” sign that you have stamped on your forehead.”

Scena o puteti vedea si aici la clip 3.

Ștefan

O sesiune propusa de Adina aduce in discutie o tema care, pe mine, cel putin, m-a bagat total in ceata … „Cea mai inspirata metoda de agatat” pe care am intalnit-o intr-un film … Grea sarcina, pentru ca, in general, filmele care ma atrag nu abunda in astfel de scene …

Prima chestie care mi-a trecut prin cap a fost pumnul in mutra si urarea „Welcome to Earth!” adresata de Will Smith extraterestrului doborat din „Independence Day”. Avand in vedere ca entitatea venita de peste mari si tari si spatiu a ramas in prejma vajnicului actor-rapper, presupun ca replica a avut succes …

M-am gandit apoi la sarada pus la cale de Phil si Claire Dunphy intr-unul din episoadele „Modern Family” in care el joaca in mod catastrofal un personaj fictiv, Clive Bixby, insa hohotele de ras m-au impiedicat sa retin replicile …

Am sormonit in memorie insa o astfel de scena refuza sa se materializeze in vreo amintire cat de cat demna de a fi mentionata. Si apoi, brusc, a aparut in mintea-mi imaginea sa. Zgarcit, egoist, invidios, mincinos si departe de a aduce cu un latino lover, cel mai de succes loser din istoria cinematografiei zambea stapan pe imaginea dezastruoasa pe care o avea despre sine …

„My name is George. I’m unemployed and I live with my parents”

Inconfundabil, George Constaza in al 86-lea episod din „Seinfield”, „The Opposite”, experimenteaza opusul a tot ceea ce reprezinta, agatand cu o sinceritate debordanta … Si … successs !

Daca nici asta nu a fost o replica de succes, atunci, chiar nu stiu care …

Cinefilescu

cea mai cea replică de care știu este din Forrest Gump (1994).

de care știu, nu pe care o știu.

de fapt, nimeni n-o știe – poate o va descoperi posteritatea, cine știe…

sunt sigur că nu ține doar la femei, ci și la bărbați.

adică mai ales la bărbați.

și, mai alesul mai alesului, la bărbații discutatori de chestiuni politice.

cine nu știe la ce mă refer, să (re)vadă filmul, atent la secvența din imagine.

chiar merită! (nu să fie atent la secvență, ci să vadă filmul).

în ceea ce mă privește, a fost printre chestiunile care m-au agățat definitiv de acest film.

Radu

Păcat că nu-mi aduc aminte altele mai demne de menţionat la ora asta.. cu siguranţă le am stocate undeva prin tenebrele minţii, însă deadlineu mă presează. Am încercat să mă ajut folosind Googleu.. dar peste tot mi s-au părut îndulcite peste măsură şi fără haz.

Îl bag în lipsă de altceva mai bun, pe irezistibilu’ Austin Powers în Goldmember (2002) cu:

„You might not be the best looking girl here, but beauty is only a light switch away” – hahaha >:))

Planeta Junior

Did I mention my leg is 44 inches(1.12m) from hip to toe, so basically we’re talking about 88 inches of therapy wrapped around you for the bargain price of... (la unison) 3000 dollars. Pretty Woman

Jovi

Normal ca eu consider ca cele mai tari replici de agatat o femeie sunt cele pe care le cunosc eu personal 😀 (si pe care, tot normal, nu o sa vi le spun). Am fost fermecat insa de unele imagini sau cuvinte din filmele vazute de-a lungul vietii mele, cum ar fi indrazneata replica a lui Meg Ryan in Top Gun („Take me to bed or lose me forever!”) sau de mai recentul, superbul si ineditul buchet de morcovi pe care i-l ofera Ashton Kuther lui Natalie Portman in destul de criticabilul No Strings Attached.
Imi plac insa oamenii indrazneti si care isi declara inca de la inceput intentiile. In acest context, il aleg pe actorul meu favorit, Javier Bardem, si modalitatea lui de a se apropia de doua femei superbe in Vicky CristinaBarcelona:
„-You’re asking us to fly to Oviedo and back?
-No, we’ll spend the weekend. I’ll show you around the city. We’ll eat well, we’ll drink good wine, we’ll make love.
-Who exactly is going to make love?
-Hopefully, the three of us.
-Look, senior, maybe in a different life.
-Why not? Life is short. Life is dull. Life is full of pain. This is a chance for something special.”
Integral aici

Filme pe Bune

“Bond, James Bond”.
„Our love is like the wind. I can’t see it, but I can feel it. ” din A Walk to Remember

The post Replici de agatat… probate! first appeared on Andreea Ban.

Sesiune cinefila de 1 aprilie

Andres — Fri, 01 Apr 2011 10:58:24 +0000

Cu ocazia acestei zile deosebite, Adina a invitat o serie de bloggeri sa scrie despre „tepele” din filme:

Că tot a venit 1 aprilie e vremea deci pentru o noua sesiune filmica in tandem sezonier…
Așa că ne adunarăm în număr de 18 să vă spunem ce filme ne-au păcălit, ne-au dat cu finalul peste ochi și cu putreziciunea lor pe la nas, ne-au dus cu zaharelu, ne-au fraierit mișelește, ne-au oferit cu totul altceva decat ne-au promis, atat în sensu ăl bun cât si în ăl rău 😀

Aveti mai jos toate cele…

Eu, Andres
Ultimul film care s-a jucat cu mine si imaginatia mea a fost Buried. Personajul este prins intr-un sicriu, sub pamant. Am crezut ca scapa, am stiut ca nu scapa, am crezut din nou ca scapa… Ufff! Priviti trailerul. Daca aveti rabdare, desigur! Eu am avut rabdare 95 de minute. 😀

Un alt film, pe care presupun ca l-ati vazut cu totii, si care s-a jucat cu imaginatia si nervii mei a fost The Black Swan. Prestatia actritei a fost nu de nota 10, ci de Oscar (unul binemeritat!), insa m-a bulversat… transformarea ei in lebada neagra a reusit sa ma pacaleasca de cateva ori. Un lucru l-am stiut cu siguranta, dorinta ei de a fi cea mai buna, de a-si face rolul perfect i-a fost calea sigura spre nebunie, dar si spre exceptional…

Mad men. Un film pe care am inceput sa il vad din greseala. Si una de tot rasul. Imi recomandase un prieten sa vad Californication. Mi-a povestit ca e vorba de un tip care face doar cum vrea el, ca face greseala dupa greseala si totusi nu ai cum sa nu-l ierti si sa nu iti placa… Ajunsa acasa ii povestesc surioarei mele dragi. Nu retinusem numele filmului si vroiam tare mult sa il vad. Ea, din descrierea mea, trage concluzia: Mad man! Asta e. Ok. Ma apuc si vad primul episod. Sunt in dubiu. Pana sa apuc sa imi dau seama ca filmul nu era nici pe de parte cel cautat, am fost prinsa. Si iata cum am vazut eu toate seriile. Genial film. Sa tot gresesc asa. Am vazut si Californication, zilele astea apare ultimul episod. E de vazut! Domnul Hank Moody e el insusi un 1 aprilie pentru toata lumea. Nu stii la ce sa te astepti din partea domniei sale.

Un alt film pe care l-am vazut din greseala (dar mi se cam intampla d-astea, hmm!) a fost The Shutter Island. Un film cu greutate, poate printre cele mai bune ale lui DiCaprio. Nu voi intra in detalii, vreau doar sa mentionez ca la final am ramas nu numai cu o migrena de toata frumusetea, dar si cu un mare semn de intrebare asupra a ce urma sa se intample: “Which would be worse, to live as a monster or to die as a good man?” Nu a fost nimic din ce ma asteptam sa fie si nici finalul nu a fost cum as fi crezut, de fapt inca ma intreb…

Filmul pe care trebuia sa il vad cand am ajuns la The Shutter Island era Inception. Mare diferenta, nu? Stiam eu ca era Leo pe acolo si gata. Dar na, m-am pacalit. Cat despre film, mi-a placut la nebunie, pana la ultimul nivel de vis si inapoi ca sa zic asa. Si mi-a placut tare mult la un moment dat cand intrebam in stanga si dreapta, in ce etapa e, al catelea vis? 3? 4? Da? Wow? Ba nu, e 3? A avut o precizie matematica, un film care te pune sa gandesti, sa calculezi, sa te faca sa fii activ in actiune. Moare acolo, moare si dincolo. Acolo se trezeste, scapa, altfel pa.

Un alt film care ar merge pe tematica noastra este The Invention of Lying. Nu ma asteptam sa fie atat de… sincer. Si cred ca vazand acel film, am realizat cat de importanta e minciuna in viata noastra. Si asta nu e pacaleala, avem nevoie sa fim mintiti!

Sper ca nu am plictisit prea rau (si daca da, pacaliti-ma ca nu), doar ca atunci cand e vorba de filme nu ma pot opri. Vorba mastii, „SOMEBODY STOP ME!”

Va doresc un aprilie cu zambet!

Adina
Bă ce m-a păcălit The Mist, ce scatoalcă mi-am luat, ce final memorabil-împuțit, în lipsa ăstui final cretinoid catartic probabil că filmul s-ar fi disipat intr-o ceață neinteresantă. Bineînțeles mi-am luat-o și de la The usual suspects, dar cel mai tare și mai tare m-a păcălit Save the green planet, te paseaza nemilos de la o extremă la alta, te convinge că fiecare opțiune e valabilă și veridică, extratereștrii există, ba nu, ei sunt rodul unei imaginații infectate social, un ba da-ba nu care se oprește într-un zid de beton ce-mi facu un cucui dureros.Tot din cutia asiatica Symbol o treabă imprevizibilă, adică ce poate fi mai imprevizibil ca apăsarea unui buton sub formă de, mă scuzați, puță, declic ce nu știi ce-o să-ți aducă. Buried sau Cubul, în general filmele care presupun claustrare și spații închise au svâcu ăsta zefelmitor și deși le bănuiești traiectoria labirintică parcă tot îți aruncă un pumn de spuză în ochi.

Marian

Adina m-a îndemnat să vă vorbesc despre filme care m-au păcălit sau despre filme care m-au lăsat cu gura căscată (la modul bun). Scotocind prin cutiuţa cu amintiri am găsit o amintire plăcută despre The Game, semnat David Fincher. Când l-am văzut prima dată am avut impresia că regizorul mă ia peste picior, că îmi oferă un thriller ciudat, un joc în care şi eu şi personajul principal suntem nişte păcălici ghidaţi măiestros de un regizor talentat. Nu am bănuit nicio secundă că totul este un joc bine pus la punct, că totul este un teatru minunat perceptibil de foarte puţini.

La capitolul film care m-a prostit, care m-a dus cu zăhărelul încă de la primul teaser, trailer, poster, vă spun că am înghițit momeala întinsă de Skyline. Sincer mă aşteptam la un sf. de calitate, la un film cu extratereştrii foarte bun, plin de efecte speciale şi cu o distribuţie anonimă dar care se putea remarca. Ei bine după vreo 30 de minute eram debusolat dar speranţa că redresarea e posibilă nu a murit. Din păcate aproape de final speranţa a murit iar cu ea şi răbdarea mea. Sincer vă spun nu am fost păcălit de foarte multă vreme aşa de tare cum m-a păcălit acest film.

V-aş mai spune câte ceva despre Max Payne, Slipstream-ul lui Anthony Hopkins dar nu e momentul să o lungesc prea tare.

Matiuska

Da, mmmm pacaleli, poi ma gandeam la ele, dar totusi n-o sa va vorbesc despre un film care ma pacalise din prezentare si dezamagit/uimit dupa vizionare, pentru ca am o poveste mai nostima de dat din casa.

Asadar, se face ca eram acum ceva timp in urma intr-un concept de flirting-dating-something cu un El, si care intr-una din seri ma invita sa privim un film, stiind cumva de pasiunea asta a mea pentru vazut-placut-vorbit despre ele, filmele.

„Film??” zic eu cu privirea-mi sceptica, „nu vrei sa ne uitam mai degraba la un concert?” vazandu-l pe el, colericul, nu indeajuns de linistit pentru detaliile din viata lui, nu foarte curtenitor cu estetica asta cinematografica, „deci nu, insist, hai sa nu ne uitam la film”.

Si acolo ma aflam eu dupa 2 ore, in fata ecranului, asteptand sa inceapa cel mai @_@ film din viata mea, neincrezatoare in capacitatea omului de a ma impresiona, izolata vizibil si cu cana de ceai de tei langa gura, doar-doar s-adorm in fata minunatului.

Ei bine si va spun, ca nu stiu cum mama naibi s-a intamplat, dar a fost prima ciocnire din viata mea cu Jim Jarmusch, Night on earth, despre care va pot vorbi astazi douazeci de minute, in epitete, fara sa respir!!

In ciuda faptului ca la scurt timp dupa asta intalnirile noastre au luat sfarsit, intotdeauna imi voi aminti de acest domn El asociindu-l cu mesieur Jarmusch si cu seara in care a reusit sa ma pacaleasca.

😀 Happy Punked Day to you all!

Cafeneaua turistica

Shutter Island

Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) pleaca in misiune pe o insula, intr-un spital de psihiatrie, pentru a gasi o criminala evadata. Este real sau totul se desfasoara in imaginatia lui Teddy?

Desi constructia imaginata de Scorsese iti ofera unele indicii (mai ales visele eroului principal), totul te indeamna sa vezi realitatea din punctul de vedere a lui Teddy. Bineinteles, experimentele pe oameni, mai ales in acea perioada, sunt o realitate demonstrata, asa ca de ce n-am fi avut de-a face cu asa ceva si aici?

Vorbim de un film extraordinar, cu un final care vine sa-i intareasca calitatile. Reuseste sa iti arate cat de tributar esti unor clisee si cat de usor ai putea fi influentat de modul de prezentare a lucrurilor.

Tomata

Ador filmele cu final neaşteptat, cu twist de-ăla te bucuri că în sfârşit vezi o chestie la care nu te-ai gândit deloc. Primul film de gen pe care l-am văzut a fost Dot the I. Mult mi-a plăcut. Tare mult. Normal că nu zic despre ce e, că filmele astea trebuie văzute, nu povestite, că altfel păţiţi cum am păţit io cu Saw I. Am văzut fix scena explicativă, aşa că n-a mai avut nici un farmec să mă uit la tot. ;)) Din aceeaşi categorie mai fac parte: Next (cu Nicholas Cage), The Illusionist (cu Edward Norton), Awake (cu Hayden Christiensen)… uhm… că nu-mi mai vin acum… Filmele astea mi-au plăcut mult şi sper să regăsesc în lista asta şi mai multe care să-mi placă.

Deci, nu stiu sigur cand o sa postez, da’ o sa o fac. promit. 🙂

George

SPOILERS. Citind propunerea Adinei m-am si intristat putin, pentru ca pregatesc de mult postarea „Filme care nu sunt ce par a fi”, exact cu aceeasi idee. Insa pentru o cauza nobila imi rup de la blog colosala farsa de marketing Inglourious Basterds!

Acel blestemat tren blindat / Quel maledetto treno blindato / Inglorious Bastards a fost unul dintre filmele care mi-au marcat adolescentza: ochelarii de soare si jacka de motor a eroului principal, cum ii baga creionul in creier pe dupa ureche unui nazist si cum il ineca in solutie de developat pe altul… In acelasi timp, asteptam de mult ca Tarantino sa abordeze si alt gen (personal, il vedeam facand Alien 5 – cum ar fi fost?!), asa ca m-am bucurat sa aflu ca pregateste o varianta pulpoficţionată a lui Acel blestemat tren blindat (gen Angela Ciochina in varianta Skunk Anansie), mai ales ca ma punea in pozitia de connaisseur hârşit.

Buun, si ma duc cu Maria la film… si iesim stupefiati de cat de tare fusesem trasi pe sfoara! Nici gand de remake dupa ABTB (nu mai mult decat Ocean’s Eleven e remake dupa Heat), chiar daca ambele pornesc de la aceeasi idee, a scursurilor armatei devenind eroi, care in ABTB era tema principala, pe cand in IB este doar un pretext. Legatura cu ABTB, trambitata inainte de premiera, fusese in realitate doar o smecherie geniala menita sa ascunda (acum pot s-o zic, ca am vazut toti filmul) ca, de fapt, este un film despre asasinarea lui Hitler – reusita! Dar cum altfel ar fi putut ditamai Tarantino sa faca filmul asta fara sa se afle imediat despre ce era vorba?

Anca

Booon! Văzui şi eu un film SF care mi-a plăcut. Un film în care oamenii hibernează şi maimuţele gândesc. Şi nu gândesc orişicum ci fac operaţii pe creier şi teste pe sălbaticii ăia de oameni. Pas mal pentru un film al anilor ’60.

Dacă am reconsidera rezultatul evoluţiei, noi ăia din spatele unor laptopuri care mai au puţin şi crapă de-atâta praf în ventilatoare şi din cauza faptului că nu au mai fost închide de mult timp, am ajunge să trăim cu o piele de animal înfăşurată-n jurul mijlocului şi urlând cât ne ţin plămânii prin lanurile de porumb ale maimuţelor. Asta până când ajunge un echipaj din îndepărtata Terră, un om care a hibernat 2000 de ani într-o navetă spaţială făcută praf la aterizare. Şi ce rezolvă el? Descoperă că, de fapt, a făcut parte dintr-un cerc vicios, dintr-o farsă jucată de soartă şi a ajuuuuuuns ghici unde?! Nu pe o planetă unde maimuţele sunt în plină evoluţie, creaturi care consideră sălbaticii de oameni urâţi şi urât mirositori, ci pe aceeaşi planetă de pe care a plecat, în faţa maiestuoasei Statui a Libertăţii (ce mai rămăsese din ea) pe un tărâm unde libertatea sa era discutabilă, 2000 de ani mai târziu, blestemându-şi într-un final zilele şi rasa.

Phiu, greu a fost Adinuţo. Mult m-am gândit la un titlu şi-mi amintii de cinematografia de altădată… Cert e că m-a dus bine de nas o vreme (adică aproape tot filmul exceptând finalul), chiar am crezut că-i va găsi un nume noii planete.

Khronos

Deși eram foarte sceptic să urmăresc un lung-metraj de producție maghiară, până la urmă la insistențele unui prieten cine-fanatic am făcut-o și am rămas plăcut impresionat de macabrul și grotescul atât de bine controlat și expus privitorului.

Filmul se numește Taxidermia și e o bijuterie vizuală. Firul acțiunii urmărește povestea a trei generații de maghiari puțin altfel: un campion la mâncat viteză morbid de obez, un taxidermist cu specializare pe feline domestice la fel de obeze și un bărbat care ejaculează foc. Atmosfera e una murdară, întunecată a la Delicatessen, însă aici are parte de tente mult mai sumbre. Dialogul e bine punctat cu doze concentrate de umor negru, iar finalul pune în fața privitorului o operă de vivisecție transformată în sculptură.

Însă cel mai bine e să urmăriți filmul, în cazul de față cuvintele sunt superficiale pe lângă bogăția imaginilor.

Stalker

„pentru tema data m-am dus cu gandul la doua filme despre care o sa si vorbesc putin. in general nu prea imi plac filmele care te plimba cu zaharelul, care te pun pe niste sine, ca mai apoi sa te deraieze sau ceva de genu’. se mai intampla, ce-i drept, sa gasesti interesant schimbul asta de linii….asadar, filmele-pacaleala sunt: „the usual suspects” si „fight club”! primul, cu un final care mi-a placut, al doilea, cu un final care nu mi-a placut. poate e din cauza ca la momentul vizionarii in cazul primului nu aveam asteptari prea mari, pe cand in cazul lui „fight club” asteptarile mele erau mari! poate daca as fi citit cartea stiam la ce sa ma astept:)! in orice caz, „the usual suspects” cu kevin spacey in forma maxima, e exemplul clar cum un final reusit poate influenta perceptia generala despre un film si cum poate sa-i ridice cota! dincolo, „fight club” cu un final ce pare ca a plagiat „the usual suspects”, nu face decat sa strice impresia general buna pe care mi-o produsese pana atunci vizionarea si sa ma faca sa afirm ca filmul este supraevaluat(aici am dreptate:)! in fine, astea sunt doar parerile mele, dar whatever you do, don’t drop the soap!

Piratucinefil

„Fiind un fan al desenelor animate Dragon Ball Z care mi-au incantat copilaria o sa arunc cu oua stricate in filmul Dragonball:Evolution lansat in 2009.Film adaptat dupa popularele serii manga,anime Dragon Ball Z create de Akira Toriyama,foloseste materialul original doar ca material de inspiratie si astfel se ajunge la o chinezarie cinematografica made in SUA.O ecranizare care a fost mult asteptata distrusa inca din fasa odata cu alegerea distributiei,nu a respectat nici povestea, nici personajele, nici locul unde se petrec aventurile care te-a dus de nas pe toata perioada celor 84 de minute oferindu-ti un final in care „bad guy” adica Picollo(machiat,imbracat camuflat si cu o Masca in genul lui Jim Carey) supravietuieste.Un final ce da spre o a doua parte daca se va face vreodata.Dupa incasarile modeste pe masura ar trebui sa ii convinga pe producatori sa porneasca in cautarea celor sapte bile magice pentru a-l invoca pe Shenlong (dragonul magic din aur) sa le implineasca o dorinta arzatoare: un film mai bun. :))

Numa asa nu mi-l imaginam pe Goku:

Stefan

„Initial a fost entuziasmul starnit de un trailer care promitea ca filmul sa ridice horror-ul la un nivel nemaintalnit. Mai ales ca semnatura regizorului avea greutatea unui monolit : Raimi.

Numele acestuia ma transpune instantaneu intr-o seara de vara, de mult trecuta, cand, in lipsa de altceva, zgaiam ochii la Italia 1. Berlusconi inca nu descoperise conceptul pay-per-view. Cel putin, nu in materie de televiziune. Am vazut atunci un film senzational pentru un adolescent abia iesit din anii cenusii ai raiului comunist … Este vorba de “Army of Darkness” …

Meritul lui Raimi a fost acela ca a reinventat stilul horror, inserand un soi de umor care dus la aparitia unui erou nou, “Ash”, interpretat admirabil de Bruce Campbell. Personajul ala a devenit, in ultima instanta, blestemul lui Bruce, acesta neffind capabil sa impiedice identificarea sa ulterioara cu eroul trilogiei “Evil Dead”. Pe undeva, nici Raimi nu a scapat de vina de a fi creat un personaj perfect, lucru ilustrat de “Drag Me to Hell” …

Apoi a fost dezamagirea …

In 2009, am asteptat ca Raimi, venit dupa o calatorie banoasa in universul Marvel, sa demoleze stilul horror si sa-l reinventeze inca o data. De aici a venit marea dezamagire. Sau pacaleala, daca ar fi sa ne luam dupa senzationalul trailer care m-a facut sa tropai de nerabdare. Raimi nu a oferit o viziune noua ororii. Filmul sau a fost un funny-horror din care a lipsit ingredientul care, altadata, il facea perfect. Adica individul acela aparent prostanac interpretat de un actor pe care Raimi ar fi putut sa il aduca cu el la reintoarcerea in lumea intunericului, macar din recunostinta pentru succesul pe care i l-a garantat cu cateva zeci de ani in urma …

Am vazut “Drag Me to Hell” cu amaraciunea cuiva care isi dadea seama ca vazuse deja filmul, in parte pentru ca aveam senzatia ca este exact acelasi stil care facuse furori in anii ’80 si care nu se prea potrivea anului 2009, iar, pe de alta parte, pentru ca absolut fiecare scena interesanta a filmului fusese deja insearata in trailer.

Paradoxul este acela ca “Drag Me to Hell” este un film bun de tot, insa dezamagirea a fost imensa pentru ca aveam motive sa astept cel mai mare film horror din istorie. M-am ales cu o pacaleala … Ar mai fi “Season of the Witch” dar acela este prea prost pentru a fi luat in considerare … „

Alin

Pacaleala servita la rece ramane totusi o pacaleala la fel de mare. Stii ca ea este acolo inca din primele minute, insa vrei sa vezi de unde isi va face aparitia, iar asta nu schimba deloc concluzia. Este cazul lui Mr. Nobody, film care daca se vrea profund ori filosofic, atunci inseamna ca eu nu l-am priceput prea bine.

Una din ideile de baza ale acestui film se refera la faptul ca daca refuzi sa faci o alegere, atunci posibilitatile si consecintele iti raman la dispozitie. Asadar, daca nu alegi nimic intr-un moment critic al vietii, atunci ai posibilitatea de a avea trei neveste sau de a muri in trei feluri diferite (macar nu in acelasi Univers). O alta idee, interesanta in general, dar obositoare in cazul de fata, este cea a ‘efectului fluture’, sau cum este exprimata aici: ‘daca pierzi numarul de telefon al persoanei iubite fiindca a inceput sa ploua atunci cand stateai cu hartia in mana ca un *insert name here*, atunci poti sa dai vina pe un brazilian pentru ca a stat acasa sa isi fiarba un ou in loc sa mearga la munca, contribuind astfel decisiv la formarea ploii fatidice.’

Nu va lasati pacaliti, Mr. Nobody este un film in care nu se intampla nimic.

Anda

Stiti cum pentru toata lumea amintirea primului film vazut la cinema e ceva magic, o experienta initiatica à la Cinema Paradiso (chiar daca se intampla la caminul cultural iar filmul cu pricina e O floare si doi gradinari sau Sandocan)?

Well, in cazul meu, pe la opt sau noua ani, taica-meu a aflat ca la cinematograful din oras rula “un se fe”; el fiind mare amator de s.f. – pentru premiul intai cu coronita in clasa intai mi-a facut cadou primul volum din seria Dune. Asa ca ne-am dus. Tin minte si acum cu cata nerabdare priveam panza alba si lumina proiectorului… . Numele filmului nu ne spunea nimic, nici unul din noi nestapanind suficienta engleza at the time. Filmul se numea Alien, si am rezistat stoic privind printre gene pana in momentul cand alienul cu pricina iese din burta nustiucui, dupa care m-am prelins incet spre scaunul din fata. Nici pana azi n-am vazut vreun film din seria asta.

Cinefilescu

eu am fost păcălit o lume întreabă a fost păcălită de un film anume.

nu e vorba despre o surpriză de tipul Doamne, nu-mi imaginam să fie atât de bun! (sau rău).

ci despre o păcăleală instituționalizată.

exact, filmul era cu și despre păcăleli.

despre cacealma, mai exact.

și personajele se cacealmizau „într-o veselie”, vorba ardeleanului sobru și mai greu de păcălit.

iar noi, spectatorii, încasam cacealmalele înzecit.

și, scenă după scenă, realizam cacealmaua totală care ni se servise.

Doamne, nu-mi imaginam ca o păcăleală să fie atât de bună!

a început prin a ne duce cu zăhărelul,

a continuat prin a ne fraieri,

și a terminat prin a ne păcăli.

una peste alta, ne-a oferit… exact ce ne-a promis.

noi suntem de vină că n-am prins de la început promisiunea.

l-am mai văzut de câteva ori, dar tot cu teama că voi fi păcălit și acțiunea se va desfășura altfel.

aaa, să nu uit: eu nu v-am păcălit – filmul chiar există, este Maverick.

este genul de film căruia, dacă i-aș dedica un articol, i-aș acorda 5 stele (din 5).

dar n-o să-i dedic vreun articol, pentru că la apăsarea butonului „Publică” cine știe ce surprize aș avea.

Tloni

in fiecare an de Paste trec pe la parinti, ma-ndop cu friptura de miel pe care-o face maica-mea si ma uit la Isus din Nazaret de Franco Zeffirelli. il da mereu la televizor si lui taica-miu ii place, taica-miu e crestin.

si de fiecare data sunt sigur ca Isus minte, ca nu e Fiul Domnului. mai cu seama miracolele lui arata cam aiurea, pare teapa.

si mereu face taica-miu misto de mine, la sfarsitul filmului cand se dezvaluie ca Isus era pe bune Fiul Domnului. chiar si maica-mea rade ca nu m-am prins.

Mihai

Pacalelile fac deliciul unui film, oricine a fost tras in teapa de cate un film pe care era absolut sigur ca-l ghicise din start sau macar pe parcurs, dar ca devenise cu totul previzibil. Ei bine tocmai cand am acel sentiment usor euforic cand simt ca stiu totul (cui nu-i place sa aiba dreptate) ca la sfarsit sa-mi pice falca de gresit ce gandeam, tocmai atunci un film imi place cu atat mai mult. Exemplu cel mai recent, fara s-o lungesc, ar fi „Biutiful” de Innaritu. Spre rusinea mea nu mai vazusem pana atunci vreun film de el, desi auzisem o gramada, iar cand am primit invitatia pentru „Biutiful” n-am ezitat. Sceptic fiind sau mai bine zis increzator in propria-mi putere, cam 90% din predictiile mintale facute pe parcursul filmului au fost gresite, evident am ratat toate fazele esentiale. In special finalul, si cu asta inchei, finalul deja ma adusese intr-o stare incat speram sa fie un film cu finish american, in care scapa toti, dar Uxbal n-a avut soarta asta. Inedit mi s-a parut finalul cu Ana in pat (care e genial) sau posibila revenire a lui Ige (Igei?) de care inca nu sunt convins. Era sa uit, nici gluma cu nasul n-o anticipasem. „Biutiful” m-a pacalit intr-un mod extrem de placut si va invit sa va pacaleasca si pe voi!

Radu

Am stat şi m-am gândit, şi-ar fi mai multe. O să mă sustrag din cercul suspecţilor uzuali şi filme pe buzele oricui, aşa că până la urmă am ales să scot în prim plan.. Les Diabolique (1955); un film fraţuzesc vechi, care are ş-un remake ceva mai recent (1996), pentru cei care strâmbă din nas la antichităţi desaturate. Sharon Stone şi Chazz Palminteri incluşi în cel din urmă menţionat.

Nevasta şi amanta unui bărbat bădăran, hotărăsc să-i vină de hac ăstuia. La scurt timp după actul comis, cadavru dispare şi întâmplări stranii le bagă în sperieţi pă ambele muieri.

Un film văzut în ambele variante, cu ani buni în urmă.. pe când savuram la greu HBOu’. Ţin minte că finalul m-a surprins într-un mod ceva mai profund faţă de altele (la acea vârstă), şi probabil de aia mi-a sărit printre primele în gând.

The post Sesiune cinefila de 1 aprilie first appeared on Andreea Ban.