„We all have secrets: the ones we keep… and the ones that are kept from us.”

Acum niste ani, sa tot fie vreo 20, am primit o carte. Erau benzi desenate. Nu intelegeam o boaba din ce scria, caci se intampla sa fie in franceza, insa desenele era superbe. Pe atunci i-am descoperit pe X-Men, Spider-Man, The Hulk si alti super-eroi pe care aveam sa ii „cunosc” ceva mai tarziu. M-au fascinat acele benzi desenate asa cum m-au fascinat si animatiile celor de la Fox. Cand a inceput sa ploua cu filme inspirate de aceste animatii, bucuria a fost maxima.

Am vazut de curand The Amazing Spider-Man. Eram foarte curioasa daca acesta ma va prinde, cu atat mai mult cu cat Toby Maguire era acela care a dus o serie intreaga de Spider Man si e destul de ciudat sa o iei de la capat cu un cu totul alt actor. Dar da, m-a prins. Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar Andrew Garfield mi-a placut mai mult decat Toby in postura de Peter Parker. Ca sa nu spun ca si costumul de Spidy a fost mai ingenios. Spandex, treburi, nebunii… Povestea in sine e arhicunoscuta, iubitorii genului stiu despre ce vorbesc. De data asta insa nu intram in actiune, prima parte din Spider-Man, pentru ca e doar prima parte, pune accentul pe Peter Parker, adolescentul, si trecerea la viitorul super-erou. Nu a ales sa fie unul, dar a acceptat intr-un final. Motivul? „With great power comes great responsibility” dupa cum bine a spus unchiul Ben.

Nu am inteles de ce nu se mai pastreaza numele fetei, Mary Jane, si de ce fata nu mai e roscata. Inteleg ca e o cu totul alta interpretare (oare?!), dar sunt unele puncte care trebuiau respectate. Emma Stone ar fi fost o Mary Jane roscata perfecta. Totusi filmul mi-a placut foarte mult si vi-l recomand! Eu deja astept partea a doua cu toate secretele ei.

The Amazing Spider-Man (2012)

PS. Toby Maguire sau Andrew Garfield? Ce parere aveti?

The post Uimitorul, minunatul, magnificul… first appeared on Andreea Ban.