Sunt fotograful de serviciu. Iubirile mele sunt toate fotografii frumoase, sunt imagini in care poti vedea culoarea printre tonuri de alb si negru. Poti vedea lumina fiecarui zambet si albastrul ochilor, iar sarutarile sunt toate clare, sunt ascunse de stropi de stele. Cerul e mai senin printre norii albi de vata chiar si asa, lipsit de picatura aia de cerneala. Ce mai conteaza culoarea cand sufletul umple lumea de incantare? Pot sa inchid ochii si griurile prind viata mai ceva ca visele implinite.

Sunt fotograful de serviciu. Alung uitarile dupa ce le astern pe hartie, le fac sa plece de la mine, dar pastrez o copie, una singura. Nu se stie niciodata cand am nevoie de o lectie trecuta. Regretele nu au loc pe langa mine. Uneori se inghesuie la fereastra mea… sunt amintiri din alte vieti care vin si ma sacaie, ma striga, ma trag de maneca si mi se astern in fata lesinate, doar-doar le dau atentie. Dar nu, nu e loc de regrete. Viata e prea scurta pentru a le pastra atarnate la ferestre. Vietile sunt prea putine pentru a le cara dupa noi ca pe bagaje nedorite. Dar le fac si lor o poza, una stearsa. Nu vreau sa uit de unde a pornit regretul si de ce nu isi are rostul.

Sunt fotograful de serviciu si poate vrei o poza, una singura. Ti-o voi desena in alb si negru cu cel mai fin creion. Iti desenez privirea si stralucirea ochilor pare a fi imaginea daruita de oglinda. Intind creionul pe sub ochi, usor, pentru a-ti asterne pe chip acele umbre de nesomn. Stiu ca ma astepti uneori in vis si vin. Vin mereu. Te trezesti insa brusc pentru a tine de urat zgomotului din strada. Ma strecor langa tine, insa ochii iti raman deschisi. Doar cearcanele de a doua zi vor trada dorul tau de mine…

Sunt fotograful de serviciu si ma intorc la imortalizat vise. Sa zambesti!

The post Fotograful de serviciu first appeared on Andreea Ban.