Green Lantern (2011)

PS. In mod normal ar fi trebuit sa am mai multe de spus, insa cuvintele se imbarliga in jurul personajului si nu iese nimic coerent.

The post Protectorul Universului first appeared on Andreea Ban.

Intr-o zi cu soare si cu nori ma intrebam ce ar trebui sa scriu pentru a mai face un pas catre stralucire… stiti voi, stralucirea aia sora cu succesul. Stralucirea pe care unii scriitori o capata in timp si, indiferent de cuvintele pe care le astern pe hartie, primesc laude, aprecieri si omuleti care sa le mangaie orgoliul de zei ai cuvantului. Si ma intreb cate cuvinte voi mai asterne pe foaia alba de word (ca hartia si pixul au devenit de mult straine) pana voi ajunge eu centrul unui univers si stelele vor gravita in jurul meu. Ani lumina? Zile cu soare? Nu stiu…

Spunea cineva intr-un film (unui scriitor in devenire) ca daca propria persoana nu iti este muza prea buna, atunci cauta in cei din jur personajul in jurul caruia sa construiesti povestea. Asa am facut mereu, am privit in jur si am combinat bucati de oameni astfel incat sa redau senzatii. Uneori las impresia ca eu as fi personajul principal, insa nu eu, ci noi suntem centrul povestilor mele. Oricat de diferiti am fi, la un nivel ne asemanam cu totii. Avem vise, avem dorinte, avem tristeti si ganduri cenusii. Avem caderi in gol dar si realizari marete. Iubim. Nu as putea alege o singura persoana in jurul careia sa cresc, sa-mi ridic propriul palat. Ar fi nedrept sa ridic un singur eu pe un piedestal cand sunt atatea eu-ri care-si merita sansa, isi merita portia de stralucire…

Si cum sa ma strecor intr-o lume atat de inghesuita? Intr-o lume in care uneori parca suntem inabusiti de atatea cuvinte? Mi-ar placea sa ma ascund pe o plaja pustie, sub o umbreluta de paie si sa trimit cuvinte in lume si lumea sa-mi raspunda cu glas de vant. Sa fiu centrul universului creat de mine… nu cred ca ar fi o lume mai iubita decat a mea… Si daca stau sa ma gandesc ca cineva a citit pana aici gandul meu, imi dau seama ca primul pas a fost facut. In universul asta fara margini iau nastere in fiecare zi universuri mici si luminoase. Poate ca al meu e deja aici, creste incet, incet. Raspunsul intrebarilor mele vine si el in soapta: cu rabdare.

Trandafirul meu respira alb si verde si uscat. Isi doarme somnul cel de dupa stralucire cu un zambet incremenit intiparit pe fiecare petala.

The post Parfum de trandafir uscat first appeared on Andreea Ban.