Comentarii la: Vocea din telefon

De: andres

andres — Thu, 18 Aug 2011 17:48:08 +0000

Dunia, stii ca zambetul din telefon se „simte”? Si zambetul asta pe care il primesc il intorc automat, de parca imi sta in fire sa daruiesc placutul, frumosul. Mi se intampla sa ma lovesc si eu de ziduri si nu reusesc sa scot nimic de la interlocutor. Uneori e frustrant pentru ca a vorbi la pereti nu e asa placut. Si am si eu momentele mele in care sunt mai mult sau mai putin zambitoare, dar imi storc si ultimul strop de zambet pentru a-l oferi pentru ca stiu ca intotdeauna se simte starea de spirit la capatul firului. Ca zambetul dispare odata cu acea convorbire, e cu totul alta poveste. Nu ma dau mama zambetelor… dar ma straduiesc!

De: Dunia

Dunia — Thu, 18 Aug 2011 08:13:59 +0000

Andres, am inteles si m-am bucurat de fiecare cuvintel! Frumoas tare ce ai scris tu aici! Activitatea mea presupune, la fel ca si a ta, vorbitul la telefon, mult si consistent as putea spune. Cu informatii, cu intrebari, cu raspunsuri, obiectii si multe altele. Sunt zile in care nu pot trece peste acele voci „incruntate” si oricat as incerca eu sa le destind ele tot… „cu mainile in sold” stau, si le mai duc si cu mine acasa..asa in gand posomorat. Dar sunt voci care instantaneu ma fac sa zambesc, sa ma relaxez si sa empatizez, chiar si asa in lipsa unei imagini, mult mai usor. Pana la urma daca tu te simti bine transmiti si celuilalt stare de la primul „buna ziua”, si asta nu e doar o concluzie emisa de specialistii in comunicare, poate fi testata de oricine. Asadar, suntem dotati cu o capacitate interesanta de a ne schimba reciproc starile si atunci cand nu este o opozitie de fier chiar reusim sa ne folosim cu succes de aceasta capacitate. Si stau eu si ma intreb daca tot putem sa facem asta de ce sa nu zambim chiar si la telefon, cu siguranta in partea cealalalta se simte!?

De: andres

andres — Wed, 17 Aug 2011 09:49:27 +0000

Lotus, nu am avut pana acum vreun interes pentru aspectul asta, insa cred ca trebuie luat in seama. Si inflexiunile de care spui tu, timbrul, chiar tremurul vocii poate spune foarte multe despre om. Poate fi un studiu de caz… unul foarte interesant!

De: andres

andres — Wed, 17 Aug 2011 09:47:18 +0000

Georgyanna, daca am sau nu dreptate, nu stiu. Vocea are insa ceva special. Sa zicem ca ma intriga zilele astea intr-un fel ciudat. 🙂

De: lotusull

lotusull — Wed, 17 Aug 2011 06:59:49 +0000

Andres, mmmm, interesant 🙂
E posibil sa existe o mare legatura intre voce si fiinta profunda a unei persoane.
Interpretarea fizionomiei e tare relativa. Unii se pricep de minune sa isi puna masti din cele mai atragatoare.
Dar vocea, desi si aceasta poate fi distorsionata, are anumite inflexiuni, un anumit timbru, plus felul in care inspira si expira celalalt – toate acestea sunt indicii.
Desi in mod constient nu sunt atenta la aceste elemente, mi se mai intampla ca intuitiv sa simt ca ceva nu e in regula sau dimpotriva, este.
Oricum este o provocare sa vezi in ce masura vocea releva un adevar despre o persoana.

De: Georgyanna

Georgyanna — Wed, 17 Aug 2011 06:38:20 +0000

Foarte frumos, Andres!
Mi se intampla foarte des sa sun acasa si sa nu recunosc vocea de la capatul firului 🙂 Nu imi dau seama daca e fratele meu sau daca este mama.Si ca sa ies din „incurcatura” o tachinez spunandu-i „Ce voce de copil de 13 ani ai!!”
Ai dreptate, vocea este imaginea copilului sau a batranului din noi.