Acum niste ani priveam cu ochii mariti de entuziasm viitorii 18, 20 de ani. Si parca altfel trecea timpul. Cu cat ii asteptam cu atat se apropiau mai greu. Acum ma uit sec la 30 si el se uita in ochii mei si rade. Si ii rad si eu lui in nas, dar el imi rade mai tare pentru ca vine repede. Am trecut prin diverse stari, de indiferenta, de semi-soc (sper sa nu vina si socul!), de incantare, de „wow! 30, ce tare, ca in filme!” si in final ramane acel „si ce?”. Cum au venit anii de pana acum, asa vor veni si urmatorii. Cum noi, unii, infruntam pragul de 30, altii infrunta 40-ul sau 60-ul. Nu merg mai departe, ca de la 70 va fi frumos. Nepoti mai putin agitati, carti multe, cafea cu lapte si plimbari in parc. Asta in cazul in care apucam 70-ul.

Cel mai greu cred ca a fost la 14. Sa imi spuna mie cineva ca 14 a fost o varsta ok! Ganditi-va doar la poza aia de buletin. Bine, poate tu ai avut poza misto, dar esti UNICAT! Noi restul vom trai mereu cu amintirea pozei de la 14 ani. Pfaaaa! Acum la 30 e frumos. Purtam tocuri inalte, cravate, avem diverse gadget-uri si neuroni grasi de atata informatie. Niste smart ass-i, ce mai!

Sa ma intorc inapoi la primavara si soarele meu. Este o vreme minunata, numai buna de citit pe banca in parc, de iesit la o terasa sau o plimbare cu bicicleta, rolele, copilul in parc. Poate anii se duc, dar primavara e aici, ne incalzeste cu soarele ei. Va veni si verdele imediat si vom incinge ditai hora in batatura. Nu! In fara blocului. Adica nu! In…tr-o gradina mare!

The post Cu geamul larg deschis first appeared on Andreea Ban.