Am plecat spre orasul lui Gaudi cu entuziasmul copilului care isi primeste jucaria mult dorita, am plecat cu asteptari mari si inima deschisa spre ceva ce intuiam ca va fi. Si a fost. „Oficial, iubesc Barcelona” mi-am spus dupa chiar prima zi de plimbari. De la primii pasi facuti pe pamant spaniol am simtit ca nu imi puteam opri zambetul, desi imi aduc aminte ca mi-a fost atrasa atentia sa zambesc, sa nu mai fiu incruntata. Eram uimita de sentimentul care ma incerca, de senzatia de „ca acasa”. Nu m-am simtit nicio clipa straina, de parca as fi fost dintotdeauna de acolo.

Si am vazut Barcelona din toate punctele cardinale. Fiecare loc era parca mai aproape de cer, mai aproape de nori si de stele. Doar soarele era acelasi. Da, soarele straluceste la fel peste tot, imi zambeste la fel si ma imbratiseaza la fel. Restul a fost vis. Orasul cu strazile lui perfecte, stradutele intortocheate de langa port, parcurile minunat de verzi si linistite, catedralele si toate obiectivele turistice carora as putea sa le dedic mii de cuvinte pline de incantare.

Am ascultat glasul strazilor ca pe cea mai frumoasa muzica din lume. Dintre multele limbi care se pierdeau in multime, spaniola – si chiar catalana – se auzea lin si frumos. Venea spre mine ca o poezie auzita cu mult timp in urma. Am stat intr-o seara langa Palatul National asteptand Fantana Magica sa isi inceapa cantarea (Fuente mágica de Montjuic).

Un domn simpatic isi canta muzica celor care doreau sa il asculte. Am ramas fara cuvinte. Vocea lui se impletea cu acordurile de chitara urcand intr-un dans fara sfarsit spre cer, spre apusul minunat pe are am avut norocul sa il vad. Eram deasupra orasului, deasupra lumii. Nu cred ca m-a incercat vreodata o fericire mai mare. In acel moment am stiut ca voi iubi mereu Barcelona. Am stiut ca sunt indragostita cum nu am mai fost pana acum. Am stiut ca te iubesc.

Am lasat in urma un oras minunat cu speranta ca voi reveni cat mai curand. Imi e dor deja de oamenii aceia fericiti, de petrecerile de pe strazi, de palmieri si plaja ingusta. Imi va fi dor pana si de „pachistanezii” de prin magazinele cu suveniruri cu Ola al lor simpatic.

Am terminat de desfacut bagajele. Am adus cu mine amintiri de neuitat, le-am adus in suflet. Fotografiile nu sunt in stare sa redea frumusetea locului, dar pai cuvintele. Mi-s seci si putine. Am cautat un cuvant, un singur cuvant care sa exprime ce am simtit. Nu imi vine in minte decat „barcelona”. Atat.

The post Love of my life, Barcelona first appeared on Andreea Ban.

Mi-e gandul deja acolo. Inchid ochii si ma vad pe plaja insorita, pe strazile pline de cantec. Ma vad printre oameni care vorbesc o limba a iubirii… Imi caut somnul pentru a fi mai repede maine, insa gandurile mi-s agitate. Candva demult mi-am dorit sa ajung in Spania, in Barcelona. Am ratat plecarea doi ani la rand, dar stiam ca va veni si ziua acestei minunate intalniri. Se intampla ca aceasta sa fie maine… sau azi… Dorintele se implinesc, am mai spus. A venit vremea sa mai bifez una.

Vicky Cristina Barcelona mi-a spus cineva cu subinteles. Barcelona i-am spus eu. Doar Barcelona. Pe „Javier Bardem” l-am primit deja. Am incetat sa il mai caut, am incetat sa il mai astept. Imi zambeste deja asa cum nimeni nu a stiut sa o faca pana acum si ma pierd in bratele lui asa cum doar marea stie sa ma imbratiseze. Doar Barcelona si voi bifa o alta dorinta a acestui an, a acestei vieti. Nu imi mai aduc aminte daca filmul a fost cel care m-a indragostit de acest oras, nu imi mai aduc aminte cand am visat prima data ca voi ajunge acolo. Stiu bine insa ca nu am incetat o clipa sa il visez si astfel l-am adus mai aproape de mine cu fiecare zi. Maine voi fi acolo si voi imbratisa vara, soarele si marea din cel mai frumos oras de pe pamant. Da, a venit vara!

Armin van Buuren feat. Ana Criado – Suddenly Summer

The post Barcelona, mi amor first appeared on Andreea Ban.

Alina spune despre “De ce nu-mi gasesc pe cineva” ca ar fi o culegere de texte. Eu i-as spune mai degraba carte de suflet, carte pe care trebuie sa o deschizi din timp in timp sa o recitesti. Vei descoperi mereu alte si alte sensuri, in functie de starea de spirit in care te gasesti.

Spuneam ca am citit despre mine in aceasta minunata carte… si cum sa nu citesc despre mine cand amintirile despre mare, gandurile la Barcelona mult iubita, starile de reverie, dorul de frumos, de oameni, iubirea pentru parinti si prieteni dragi m-au surprins la fiecare colt de poveste?

“Port in mine iubiri mocnite, embrionare, pe care destinul le aprinde si le naste cand vrea el, daca vrea si pentru cine i se nazare… Iar cand scanteia se produce, gratie unui splendid sau blestemat accident cosmic, constientizez ca iubesc si abia apoi incerc sa ridic ceva pe fundatia asta.” Nu incercam toate sa facem la fel? m-am intrebat eu pe cand parcurgeam cuvintele-i frumoase. In secunda urmatoare mi-am dat seama ca nu. Unii sunt indragostiti de iubire si o cauta, altii se indragostesc pur si simplu, atunci cand se asteapta mai putin. “Nu sunt indragostita de iubire, nu ma pot amagi niciodata c-o simt (sau ca n-o simt), n-o invoc si nici n-o alung, nu-i poruncesc sa vina sau sa se duca naibii, ca as fi tare proasta sa cred ca ea asculta de mine…”

„De ce nu imi gasesc pe cineva?” este intrebarea care nu isi asteapta raspunsul. El se regaseste pe buzele timpului si noi ar trebui sa-l imbratisam cu rabdare si cu sufletul deschis pentru ca nu se stie niciodata ce va fi maine, nu se stie niciodata ce dorinta ne va fi implinita…

Dupa ce am citit si ultima pagina a cartii, am dat fuga pe blogul Alinei. Am vrut ca povestea sa continue, sa o mai prelungesc putin. Daca inainte de carte ii citeam blogul constant, acum revin cu si mai mult drag. Simt ca o cunosc. Am privit in sufletul ei si mi-a placut atat de mult ce am vazut incat revin ca pentru un drog pretios, pentru un cuvant al ei frumos.

Va recomand cu drag aceasta minunata carte… sunt povesti despre ea, despre tine, despre noi care suntem, noi care iubim.

“Te uit visand si-alung cu-n gest
gandul nebun si suparat.
Te uit mereu, pe alt taram,
dar nu te uit cu-adevarat.”

Alina, iubesc cartea asta nu cum iubesc toate cartile, o iubesc cum iubesc marea aia agitata pe care o adoram, cum iubesc cerul cu pescarusii lui. Mi-e draga ca o zi de vara!

De ce nu-mi gasesc pe cineva, de Alina Grozea

Cartea poate fi comandata aici.

The post De ce nu-mi gasesc pe cineva, de Alina Grozea first appeared on Andreea Ban.