Ieri am trecut pe la târg. O fugă, nu îi pot spune altfel. Bookfest și-a deschis porțile larg și m-a chemat ca o sirenă. A merge la târg spre finalul programului e un adevarăt chin. Cum să vezi toate standurile, să răsfoiești cărți, să faci poze, să-ți saluți prietenii și să mai și respiri? E greu, foarte greu, cu atât mai mult cu cât piciorul nu mi-a dat voie să mă mișc în voie (asta e altă poveste, nu prea veselă). Și totuși, în cele două ore pe care le-am petrecut acolo am reușit să-mi fac o părere despre această ediție a târgului.

Să încep cu începutul. Drumul de la intrarea în Romexpo și până la pavilioanele destinate târgului era pustiu. Nici oameni care să vină dinspre Bookfest, nici care să se îndrepte spre el. Nici vântul nu bătea…

Printre cărți, în standuri, pe lângă standuri erau expozanții. Vizitatori – foarte puțini. Ziua de miercuri este perfectă pentru a merge la târg. Mi-a plăcut întotdeauna să ma pot mișca în voie, să pot vorbi cu prietenii de la edituri și asta e ziua în care am ajuns mereu. Dar miercurea aceasta a fost de-a dreptul dezolantă. Și asta au spus cei de acolo, am văzut prin ochii lor o zi de târg fără cititori, fără viață. E doar miercuri, am spus în câteva rânduri. Să sperăm, mi s-a răspuns.

Sâmbătă și duminică vor fi, cu siguranță, două zile pline, două zile obositoare, dar începutul acesta nu face decât să scadă moralul. E trist.

De câte ori am ajuns la final de săptămână mi-am făcut nervi, nervi că eram călcată pe picioare, că nu puteam vorbi cu unul sau altul, că nu puteam ajunge la cărțile pe care aș fi vrut să le răsfoiesc… e de bine, da, pentru edituri, pentru cărți. Dar pentru noi, cei cărora nu ne place haosul (cui îi place, oare?!), nu e deloc bine.

Ce se întâmplă la târg? Vă spun un singur cuvânt: tot. Trebuie să mergeți. Eu am făcut turul editurilor mele dragi: Trei, Publica, Rao, Corint, Nemira, Curtea Veche (ordinea vizitelor, nu a preferințelor!), cu salutat oameni frumoși, luat cărți care mi se lipeau de mâini. Mi-am cheltuim voucher-ul de la Nemira, experiență de care trebuie să vă spun… Am luat eu primele cărți, calculasem și părea a fi o sumă cu puțin peste cea de pe voucher. La casă mi se spune că trebuie să mai iau în valoare de x. Mai aduc eu o carte. Suma totală a crescut puțin. Încă un drum. Concluzia: cu voucher sau nu, reducerile sunt mari. Problema e doar căratul cărților! 😀

Am plecat de la târg cu zâmbet și cu dor de momentele petrecute printe cărți, dor de zilele cu târguri. Da, au fost și perioade dificile, dar cele frumoase rămân acolo, în suflet, pentru totdeauna. Vă recomand să dați și voi o fugă, dar una de mai multe ore. Sunt reduceri mari, multe, vă veți întâlni cu autori, veți primi autografe… Da, târgul de carte e un mic Paradis dacă știi cum să-l privești.

Câteva imagini am pus aici >>

Programul târgului aici >>

The post Printre cărți, la Bookfest first appeared on Andreea Ban.

Am spus in nenumarate randuri si la nenumarate targuri ca atmosfera aceea livreasca nu poate fi comparata cu nimic. A fi in mijlocul lor, a cartilor e o minune pe care o traiesti de fiecare data la fel de intens. Nu vom avea niciodata toate acele carti, nu vom putea niciodata sa citim nici macar 10% din povestile care ni se pun la dispozitie, care ne atrag, care ne fac cu ochiul si ne imbie ca sirenele cu voci suave si cuvinte potrivite. Nu. Si asta e trist. Dar tocmai acest imposibil ne face sa revenim mereu, sa ne plimbam printre rafturi si sa alegem una, doua, sapte, douazeci de carti. Ne falfaim pungile pline si ne promitem de fiecare data ca ne vom abtine, ca data viitoare mai tinem putin de bani. Dar nu, nu vom reusi. Cartile ne vor vraji iar si iar pentru ca nu vom putea in veci sa tinem pasul cu ele.

Astazi a fost prima zi de Bookfest. Liniste. Calm. Frumos. Ca si expozant, zilele de inceput sunt triste. Oamenii sunt putini, mai mult spectatori (un fel de window shopperi). Ca si vizitator – serial reader – acestea sunt cele mai frumoase zile. Poti sa te plimbi in voie, sa citesti, sa vorbesti cu editorii, sa iti faci lista de preferinte, de cumparaturi, sa te gandesti, sa te razgandesti, sa cumperi. Nu e imbulzeala, nu sunt nervi si nici agitatie. E atmosfera perfecta! Mai apoi vor fi zilele alea de final in care se trezesc cu totii disperati ca in Ajunul Craciunului: goana dupa carte. Asta nu mai e asa placut, chiar daca e vorba de carti!

Maine voi fi din nou la Bookfest. Sunt curioasa cati dintre vizitatorii de azi vor reveni… Daca vreti sa aflati ceva, sunt prin zona. Va raspund negresit!

PS. Mi-am facut prieten nou, pe domnul De Niro! Zambim frumos, nu-i asa?! 😀

The post Bookfest. Ziua1 first appeared on Andreea Ban.