The post Sărbători fericite, dragilor! first appeared on Andreea Ban.

The post Sărbători cu zâmbete și dorințe împlinite! first appeared on Andreea Ban.

Şi mă trezesc adesea cu gândul c-am visat,
Îmi caut visul şi te găsesc pe tine…
Lume frumoasă desenată cu ploaie,
Desenată cu atingere de fulgi de nea
Şi dorinţe împlinite.
Ne-am plăsmuit lumea noastră în nopţi
Cu luna şi cu stele de cristal.
Soarele îţi sunt şi cerul meu vei fi mereu.

Într-o seară am desenat lumea
Şi lumea e a noastră.
Am desenat-o în cuvinte simple
Şi am transformat-o în poveste.

Andres

The post Am desenat lumea… first appeared on Andreea Ban.

In fiecare zi ma indragostesc. E frumos. E ca si cum as fi incercata de cate o noua mare bucurie. Am si zile seci, recunosc. Si atunci e atat de trist, incat as vrea sa ma intorc in camera mea cu un perete verde, sa ma ascund in patul si el verde si sa-mi visez toate visele pana ma voi trezi cu zambet. Poate verde.

Mi-ar placea sa vad in fiecare zi oameni indragostiti. Zambetele imi dau o stare de bine, zambetele altora ma fac sa zambesc. As vrea sa pot sterge incruntarea de pe fruntile tuturor cu un cuvant, cu un gand. As vrea sa dau oamenilor, minunilor, o doza mare de fericire. O doza atat de mare, incat sa uite pentru totdeauna de cenusiul care le este umbra. As vrea…

Si totusi ma indragostesc in fiecare zi. De un zambet, o privire, o mana, un oftat. Si sunt indragostita pana la cer si inapoi. Este, poate, singurul lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni si nimic. Nici macar oboseala, frigul sau nervii care-mi dau tarcoale. Va invit sa va indragostiti! In fiecare zi! Indragostiti-va de persoana de care sunteti indragostiti, de bebele care va face nopti albe, de zilele calde, de zilele senine, de orice intalniti in cale. Indragostiti-va pur si simplu!

The post Indragostiti-va! first appeared on Andreea Ban.

As vrea sa pot opri timpul in loc. Sa stea un anotimp sau doua. Sa ma lase sa traiesc, sa respir, sa ma bucur de clipa. As vrea sa raman in starea aceea de somn, starea in care gandurile se opresc din fuga lor haotica. As vrea… Dar nu, am un moment, o zi. In rest, gandurile sunt intr-o fuga dupa ceva. Oare merita atata alergatura, oboseala, stres?

Am terminat de recitit aseara o poveste de demult. O poveste scrisa la intamplare, asa cum a venit, dar in care am strans amintiri si am desenat destine. Poate ca, scrisa cu mintea de acum, povestea ar arata cu totul altfel. Citind acum cuvintele de atunci, imi dau seama ca nu as putea schimba nimic. E perfecta cu toate lipsurile ei, cu toata naivitatea de care da dovada. Dar faptul ca acele cuvinte si-au gasit locul in realitate ceva mai tarziu… m-a facut sa zambesc cum nu am mai facut-o de ceva timp. Minunile se intampla. Cu siguranta. Intr-o zi va voi impartasi povestea… o voi lasa sa plece iar in lume. Am luat totusi cateva cuvinte de acolo, intrebari, o stare pe care o incerc din cand in cand:

„Ce este, de fapt, dragostea? Ce este acest sentiment pe care-l căutam cu toţii? De ce trebuie să avem în suflet acest sentiment, pentru a putea aprecia viaţa la justa ei valoare? De ce trebuie ca iubirea să fie poarta noastră către frumuseţea vieţii? Şi de ce numai iubirea ne aduce liniştea de care avem nevoie?“

Un vânt uşor, cu miros de scoici şi apă sărată, îi trecu prin păr. Se opri din scris şi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei de secrete. Marea pe care o îmbrăţişa mereu cu aceeaşi infinită dragoste. Ar fi putut trăi o viaţă întreagă lângă ea, şi parcă tot n-ar fi fost destul. 

Da. Marea. Oricat de ger ar fi afara, oricare ar fi minusul din termometre, marea e speranta zilelor frumoase. Gandul la ea ma ajuta sa fac inca un pas. Si, cu fiecare pas, sunt mai aproape de soare. Ma regasesc azi intr-o stare de dor. Dar nu dorul a ceva ce a ar putea fi, mi-e dor de ceea ce este, mi-e dor de o privire, o imbratisare. Mi-e dor chiar daca au trecut doar cateva ore… E un sentiment frumos. E sentimentul acela care umple sufletul de o bucurie fara margini, o bucurie pe care ai vrea sa o strigi lumii intregi. Nu o strig. Imi lipseste doza de nebunie necesara, dar o scriu. Si o scriu.

O duminica frumoasa imi danseaza prin camera. O muzica lina si parfum de ganduri de mult visate. As vrea sa stea aici, la nesfarsit, sa fiu eu si duminica mea. Eu si iubirea mea.

Cand v-ati bucurat ultima oara de o zi, de o ora, de o clipa? Cand ati inchis ochii si ati trait momentul fara a va gandi la nimic altceva? Ar fi momentul…

The post Stare de duminica. Ganduri dintr-o alta viata first appeared on Andreea Ban.

M-am trezit cu ganduri frumoase. M-am trezit din vis intr-o zi cu cer senin, imens si greu de atata soare. Am indraznit sa raman in pat cu toate gandurile, cu toate visele si zambetele. Am lasat sa mi se plimbe prin fata amintiri de peste an. Amintiri ale dorintelor aprinse la Craciunul trecut… Si dorintele s-au implinit una cate una. Le-as spune cadouri, le-as spune realizari, impliniri. Mi-au fost dorinte mari devenite realitate. Anul se scurge incet. L-as mai tine putin. Imi vine sa-l trag de maneca sa mai stea. A fost atat de bun, atat de agitat si luminos ca nu i-as mai da drumul vreodata. Sa fie un 2012 fara sfarsit.

Craciunul acesta mi-a fost ce nu a fost vreun alt Craciun vreodata. Prea multe intamplari frumoase, vesti minunate, imbratisari calde. Atat de multe incat nu-mi ajung cuvintele de incantare si de multumire.

Craciun alaturi de cei dragi si iubiti, zi frumoasa, zi linistita, zi lenesa. Dimineata tarzie si dupa-amiaza in pijamale. Vin fiert cu portocale si mere, cu vanilie si scortisoara. Inima plina de bucurie si dor de el. Planset de copil – cadou mult asteptat. Un te iubesc rostit in noapte, fara cuvinte, fara sunet. Doar zambet. Luminite vesele in brad. Carti mult iubite, filme superbe. Entuziasmul copilului care traieste primul Craciun cu toate ale lui. Prieteni de departe mai aproape ca oricand. Casa noua, prieteni dintotdeauna. Craciun fericit, fericit de tot!

The post Un Craciun cu soare si cer senin first appeared on Andreea Ban.