Vremea e capricioasă, acum e cu multe grade, acum e cu prea puține. Ba e soare de avem impresia că mâine e de mers la plajă, ba se întunecă cerul și vântul ne face să ținem ghetele și hainele groase la îndemână. Uneori am impresia că vremea mi-a luat stările, și le-a însușit și râde de mine. Exact așa sunt și eu. Astăzi am impresia că lumea e a mea, simt o fericire mare care mă învăluie și care mă face să zâmbesc fără motiv. Tot astăzi, ceva mai târziu, gândurile se strâng ciorchine și sunt în toate nuanțele de gri (nu ca filmul!). Aș vrea să închid ochii și să dispară, dar ele mai rău se adună. Cine ești? Ce faci? Ce vrei? Care ți-e planul? Ce… cum… când? Toate gândurile pozitive cu care mă trezesc în zori dispar, se transformă în frânghii ce-mi țin captivă super-puterea. Nu mai pot zbura, nu mai pot visa, nu mai găsesc sens în nimic. Și seara se lasă. Haosul se stinge și el. Cumva, în noapte îmi găsesc liniștea. Iar unele nopți îmi arată stelele și luna. Visele mi se întorc, dorințele se aprind.

Gândurile cenușii de peste zi s-au stins mai devreme în gangul de lângă scara blocului. Am ieșit afară pentru câteva minute și aerul nopții mi-a adus aminte de alte vieți. Nopți cu lună și cu plimbări mi s-au perindat prin față. Ne plimbam pe străzi, aiurea. Eram doar noi și poveștile noaste, eram noi și primăvara ce înmugurea în copaci. Râdeam și umpleam golurile dintre povești cu sărutări. Timpul stătea în loc, eram doar noi doi undeva între clipa trecută și clipa viitoare, un prezent pe care îl agățasem în cheița ceasului și aștepta. Ne aștepta. La un moment dat, am dat drumul prezentului și ziua de mâine ne-a prins în agitația ei. Ne-am pierdut și noi, sărutările s-au transformat în cuvinte seci, fără sens. Umbrele lor sunt pictate în gang cu roșu, verde, negru. Pereții gangului sunt pictați de mult, dar în această seară au căpătat un sens. Amintirile unui prezent fără griji le-au dau sens.

Am revenit în casă cu zâmbetul lipit de față, cu fruntea senină. Buchetul de lalele de pe birou se hlizește la mine de câteva zile, însă abia acum văd florile ce și-au întins capetele spre mine. Parcă vor să mă sărute, să-mi facă cu ochiul, să-mi distragă atenția de la orice îmi dă dureri de cap. Cu o floare nu se face primăvară, dar când primăvara și-a făcul loc în mintea ta, floarea aia prinde viață… buchetul se întinde și îmbracă spațiul într-un nou început.

Să aveți o noapte minunată, dragilor!

Să aveți o primăvară plină de flori și de zâmbete!

The post Cu o floare nu se face primăvară first appeared on Andreea Ban.

In fiecare zi ma indragostesc. E frumos. E ca si cum as fi incercata de cate o noua mare bucurie. Am si zile seci, recunosc. Si atunci e atat de trist, incat as vrea sa ma intorc in camera mea cu un perete verde, sa ma ascund in patul si el verde si sa-mi visez toate visele pana ma voi trezi cu zambet. Poate verde.

Mi-ar placea sa vad in fiecare zi oameni indragostiti. Zambetele imi dau o stare de bine, zambetele altora ma fac sa zambesc. As vrea sa pot sterge incruntarea de pe fruntile tuturor cu un cuvant, cu un gand. As vrea sa dau oamenilor, minunilor, o doza mare de fericire. O doza atat de mare, incat sa uite pentru totdeauna de cenusiul care le este umbra. As vrea…

Si totusi ma indragostesc in fiecare zi. De un zambet, o privire, o mana, un oftat. Si sunt indragostita pana la cer si inapoi. Este, poate, singurul lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni si nimic. Nici macar oboseala, frigul sau nervii care-mi dau tarcoale. Va invit sa va indragostiti! In fiecare zi! Indragostiti-va de persoana de care sunteti indragostiti, de bebele care va face nopti albe, de zilele calde, de zilele senine, de orice intalniti in cale. Indragostiti-va pur si simplu!

The post Indragostiti-va! first appeared on Andreea Ban.

The post Iepuras, lumina, culoare, liniste, Paste Fericit! first appeared on Andreea Ban.