Cu o floare nu se face primăvară

Noaptea miroase a primăvară, miroase a povești și a copilărie. Noaptea obișnuiam să scriu, să mă retrag în alte lumi – inventate sau redesenate. Nu știu unde s-a pierdut plăcerea asta. Poate că muza mea e leșinată pe undeva, poate că așteaptă primele semne ale primăverii, ghioceii și verdele copacilor. Ceea ce nu știe ea (pentru că e leșinată, am zis) este că primăvara e aici. Ieși afară, închide ochii și trage aer în piept. Vei simți și tu!

lalele

Vremea e capricioasă, acum e cu multe grade, acum e cu prea puține. Ba e soare de avem impresia că mâine e de mers la plajă, ba se întunecă cerul și vântul ne face să ținem ghetele și hainele groase la îndemână. Uneori am impresia că vremea mi-a luat stările, și le-a însușit și râde de mine. Exact așa sunt și eu. Astăzi am impresia că lumea e a mea, simt o fericire mare care mă învăluie și care mă face să zâmbesc fără motiv. Tot astăzi, ceva mai târziu, gândurile se strâng ciorchine și sunt în toate nuanțele de gri (nu ca filmul!). Aș vrea să închid ochii și să dispară, dar ele mai rău se adună. Cine ești? Ce faci? Ce vrei? Care ți-e planul? Ce… cum… când? Toate gândurile pozitive cu care mă trezesc în zori dispar, se transformă în frânghii ce-mi țin captivă super-puterea. Nu mai pot zbura, nu mai pot visa, nu mai găsesc sens în nimic. Și seara se lasă. Haosul se stinge și el. Cumva, în noapte îmi găsesc liniștea. Iar unele nopți îmi arată stelele și luna. Visele mi se întorc, dorințele se aprind.

Gândurile cenușii de peste zi s-au stins mai devreme în gangul de lângă scara blocului. Am ieșit afară pentru câteva minute și aerul nopții mi-a adus aminte de alte vieți. Nopți cu lună și cu plimbări mi s-au perindat prin față. Ne plimbam pe străzi, aiurea. Eram doar noi și poveștile noaste, eram noi și primăvara ce înmugurea în copaci. Râdeam și umpleam golurile dintre povești cu sărutări. Timpul stătea în loc, eram doar noi doi undeva între clipa trecută și clipa viitoare, un prezent pe care îl agățasem în cheița ceasului și aștepta. Ne aștepta. La un moment dat, am dat drumul prezentului și ziua de mâine ne-a prins în agitația ei. Ne-am pierdut și noi, sărutările s-au transformat în cuvinte seci, fără sens. Umbrele lor sunt pictate în gang cu roșu, verde, negru. Pereții gangului sunt pictați de mult, dar în această seară au căpătat un sens. Amintirile unui prezent fără griji le-au dau sens.

Am revenit în casă cu zâmbetul lipit de față, cu fruntea senină. Buchetul de lalele de pe birou se hlizește la mine de câteva zile, însă abia acum văd florile ce și-au întins capetele spre mine. Parcă vor să mă sărute, să-mi facă cu ochiul, să-mi distragă atenția de la orice îmi dă dureri de cap. Cu o floare nu se face primăvară, dar când primăvara și-a făcul loc în mintea ta, floarea aia prinde viață… buchetul se întinde și îmbracă spațiul într-un nou început.

Să aveți o noapte minunată, dragilor!

Să aveți o primăvară plină de flori și de zâmbete!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.