Fata de hartie, de Guillaume Musso

Fata de hartie

Aceasta recenzie este inscrisa in campania vALLuntar. La fiecare 15 comentarii va fi plantat un copacel, motiv pentru care va invit sa cititi mai departe si sa comentam impreuna!

„La ce servesc cartile daca nu ne readuc la viata, daca nu reusesc sa ne faca s-o sorbim cu si mai multa aviditate?”- Henry Miller

Nu stiu cum se face, dar cele mai frumoase carti pe care le-am citit sunt cele care au ca si personaje scriitori (acei oameni frumosi care construiesc lumi intregi prin magia cuvantului) si ale lor minuni, alte carti. Cartile au ele insele ceva magic. Citind in carti despre alte carti, deja magia se mareste, ajunge la cote nebanuite, ca si entuziasmul meu. De aceea nu o sa va mire cand va voi spune cat de minunata este cartea pe care tocmai am citit-o.

Am descoperit Fata de hartie a lui Guillaume Musso din intamplare. Mi-am dorit sa o citesc, insa, din diverse motive cartea a stat departe de mine. Dorinta de a o avea a crescut… Acum, cand privesc cartea, ma incearca o bucurie din aceea copilareasca. E cartea mea si nu o voi da nimanui. E cartea care mi-a soptit cuvinte, m-a imbratisat si mi-a patruns in suflet asa cum doar unele carti reusesc sa o faca, cartile pe care le voi recomanda iar si iar.

Tom Boyd, autorul besteller-ului Compania Ingerilor, este scriitorul care, la un moment dat, parea ca are totul: talent, succes, iubire. Insa, asa cum suntem obisnuiti si in viata de zi cu zi, roata se intoarce. Si uneori se intoarce atat de rau, incat pare ca finalul ne bate la usa cu rautate. Dar povestea continua.

Dupa ce traieste o perioada de vis alaturi de Aurore Valancourt, pianista considerata a fi „una dintre cele mai talentate muziciene ale generatiei sale”, Tom este ranit profund de aceasta si in loc sa-si traiasca propria poveste de iubire alaturi de ea, cade intr-o depresie adanca care ii ucide incet pofta de a mai scrie si chiar de a trai in realitate. Asa il gasim pe Tom la inceputul povestii noastre. O fiinta prinsa intr-o lume intunecata, fara dorinta de viata, fara putere de a se ridica si a merge mai departe.

Apoi, ca prin minune, apare Billie, personaj desprins din romanele sale. Fantezia incepe sa se impleteasca cu realitatea pe nesimtite pentru a ne trezi cu intrebari de genul: “Oare e posibil? Oare nu e aceasta doar imaginatia lui Tom?” Aceleasi intrebari si le pune si Tom, cu atat mai mult cu cat este inca sub influenta medicamentelor si a alcoolului. Billie, pentru a dovedi ca este cine spune ca este, unul dintre personajele secundare ale Trilogiei Ingerilor, il provoca pe Tom sa ii puna intrebari ale caror raspunsuri doar personajul le-ar fi putut sti. Astfel, fictiunea se intrepatrunde cu realitatea, Tom acceptand intr-un final ca se pot intampla si minuni. Minunea era ca Billie cazuse dintr-o fraza neterminata, a celui de-al doilea roman al trilogiei si el neterminat. Seria de o suta de mii de exemplare iesise pe piata cu un defect de tiparire si urma a fi retrasa pentru a fi distrusa. Un singur roman fusese salvat si acesta era firul subtire de care era agata viata lui Billie si, desigur, continuarea si finalizarea Trilogiei. Billie trebuia sa-l convinga, de fapt, sa-l ajute pe Tom sa finalizeze povestea inceputa de el in copilarie. Sa duca Trilogia Ingerilor la bun sfarsit. Doar asa ea se putea intoarce in fictiune.

Pe cat de bizara mi s-a parut aparitia acestui personaj din cartea lui Tom, pe atat de trasa de par mi s-a parut alergatura dupa roman prin intreaga lume. Milo si Carol si-au asumat raspunderea gasirii acelui exemplar pentru a-i salva viata lui Billie. Si acum as putea spune ca e chiar ciudat… am acceptat atat de usor aparitia unei femei de hartie (analizele ei prezentau urme de celuloza in corp, parul se albise si varsa cerneala) si am avut semne de intrebare asupra traseului cartii… Cu siguranta de vina e talentul deosebit al autorului de a se juca cu mintile cititorilor sai.

Daca la inceput credeam ca totul se intampla de fapt in imaginatia lui Tom, daca mai apoi am crezut in aparitia acelui personaj cazut dintr-o carte, finalul m-a luat cu totul prin surprindere. Stiam ca acel ultim exemplar cautat cu disperare si de fiecare data scapat printre degete urma sa ajunga singur in mana proprietarului de drept, stiam ca Billie va fi salvata, insa nu m-am asteptat nicio clipa la acea intorsatura de situatie. Guillaume Musso a reusit sa se joace cu vorbele pana la finalul cartii. A reusit cu atata subtilitate sa sadeasca in mintea cititorului anumite idei, incat pervizibilul a fost evitat cu mare maiestrie.

Mi-a placut mult introducerea cartii, articole din tabloide despre Tom Boyd si Aurore, despre evolutia relatiei si mi-au placut la nebunia citatele fiecarui capitol in parte. Nu numai ca s-au mulat perfect pe intamplarile relatate, dar unele dintre ele s-au nimerit a fi scrise special pentru mine. Si sunt doua dintre ele care mi-au mers la suflet, la propriu:

„Le poti darui multe lucruri celor pe care ii iubesti. Cuvinte, liniste, placere. Tu mi-ai dat cel mai pretios lucru dintre toate: lipsa. Imi era imposibil sa ma lipsesc de tine, chiar si cand te vedeam, imi lipseai.” – Christian Bobin

„Timpul acordat cititului este intotdeauna timp furat. Acesta este fara indoiala motivul pentru care metroul se intampla sa fie cea mai mare biblioteca a lumii.” – Francoise Sagan

Pe al doilea l-am citit, evident, in metrou. Am ramas intreaga zi cu un mare zambet pe fata. Acesta este darul cartilor, ne schimba starea de spirit, ne fac sa vedem soarele chiar si atunci cand nu este, ne ajuta sa descoperim imagini noi, dorinte noi, ganduri pe care nu le-am fi gandit altfel.

Fata de hartie este cu siguranta cea mai frumoasa carte citita in ultima perioada si are mari sanse de a se clasa pe primul loc in topul meu din acest an. E adevarat ca anul e la inceput, dar cartea e prea frumoasa si merita toate laudele. V-o recomand cu drag. Daca iubiti cartile, daca aveti nevoie sa evadati din realitate pentru cateva sute de pagini, atunci Fata de hartie e cea mai potrivita carte!

Iata si trailerul:

Fata de hartie, de Guillaume Musso
Editura All

*Recenzia face parte din campania vALLuntar  initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Va invit sa comentam impreuna aceasta carte, daca ati citit-o, daca v-am starnit interesul… La 15 comentarii cumulate va fi plantat un copacel. Va astept!

49 Comments

  • Arashi Posted 03/03/2013 00:09

    Suna bine, am sa o pun pe lista „de citit”, desi aceasta ameninta deja sa se lungeasca pana peste poate :))

  • Nicoleta Posted 03/03/2013 05:11

    Foarte frumoasă recenzia ta! Într-adevar romanele lui Musso împletesc realitatea cu ficţiunea şi răvăsesc sufletul prin continut; îţi recomand tot de acelaşi autor „Ce aş fi eu fără tine?”. O să-mi cumpăr cartea, să o citesc, vreau să-i aflu finalul.

  • antoaneta Posted 03/03/2013 07:28

    foarte interesanta cartea! multumim pentru recenzie!
    spor la plantat copacei!

  • iri Posted 03/03/2013 09:05

    numai lucruri bune am auzit despre cartea asta 🙂

  • Loredana Posted 03/03/2013 09:07

    Cu atatea recomandari bune si recenzii frumoase, ca si aceasta, e firesc ca lista sa se tot mareasca:)

  • Alexandra Cristea Posted 03/03/2013 09:20

    Şi mie îmi plac la nebunie poveştile cu şi despre scriitori! O pun şi eu pe lista de citit în viitorul apropiat.
    Spor la strâns comentarii! 😀

  • andres Posted 03/03/2013 12:57

    @Arashi, sunt atatea carti frumoase, incat lista aia de citit se va lungi si se va lungi… sa tot avem nevoie de vieti de trait. Multe!

    @Nicoleta, iti multumesc pentru apreciere. Voi citi si eu cartile lui Musso. Fata de hartie a fost fereastra spre lumea lui. Multumesc si pentru recomandare!

    @antoaneta, multumesc mult!

    @iri, si eu la fel! Are acel ceva de care nu poti sa nu te indragostesti.

    @Loredana, asa este! Timp sa avem 😀

    @Alexandra Cristea, iti multumesc tare mult si astept impresiile tale 😉 Iti va placea, te asigur!

    PS. Imi cer scuze pentru ca raspund intr-un singur comentariu, nu obisnuiesc. Insa as vrea sa fie contorizate comentarile voastre si nu ale mele! 🙂

  • O Oană Posted 03/03/2013 17:11

    Vreau neapărat s-o citesc, după ce am citit și ”Chemarea îngerului”.

  • Trackback: Fata de hartie, de Guillaume Musso | Thoughts about nothing… | BunDeCitit.ro
  • Ana Posted 03/03/2013 21:29

    mulțumesc pentru recenzie mi-ați stârnit interesul și o voi citi neaapărat

  • andres Posted 03/03/2013 22:22

    @Oana, cred ca toate cartile lui Musso merita citite. 😀

    @Ana, cu mare placere. Astept impresii!

  • Mischa Posted 03/03/2013 23:03

    M-ai convins! Trebuie sa citesc cartea. Merci! 😀 Ah, si al doilea citat: “Timpul acordat cititului este intotdeauna timp furat. Acesta este fara indoiala motivul pentru care metroul se intampla sa fie cea mai mare biblioteca a lumii.” (Francoise Sagan) mi se potriveste si mie 😉

  • roxtao Posted 03/03/2013 23:57

    Doamne, cat de frumos vorbesti despre carti!! Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit primele fragmente ale postarii 🙂
    Si mie mi-a placut mult citatul cu metrou, probabil din cauza ca intr-adevar, cel mai mult apuc sa citesc in drumul zilnic cu metroul.
    O saptamana frumoasa iti doresc!

  • roxtao Posted 04/03/2013 00:00

    Off-topic: Nu ai widget de abonare prin e-mail? Imi place blogul tau, ma bucur ca l-am descoperit! As vrea sa ma abonez ca sa primesc notificare cand postezi ceva nou. Insa nu reusesc sa gasesc widgetul. Sunt eu zapacita sau intr-adevar nu este?

  • andres Posted 04/03/2013 00:09

    Roxtao, iti multumesc tare mult pentru apreciere, pentru cuvintele tale frumoase! Si da, metroul e cea mai mare si, ca sa completez, cea mai galagioasa biblioteca a lumii. Widget de abonare nu am, dar o sa rezolv cumva „problema”. Multumesc de atentionare! Pana atunci, imi poti da un add pe facebook, anunt acolo fiecare postare 😉
    La recitire!

  • Nona Posted 04/03/2013 11:42

    Dupa o asa recenzie si asa comentarii poate „urca” cartea si la etajul 4! Ce zici?

  • andres Posted 04/03/2013 14:16

    Poate, poate… dar e data deja. Si spusesem ca nu o dau :((((((((((

  • Sorin-Lucian Posted 05/03/2013 10:16

    Frumos, frumos, frumos de tot! Și mie îmi plac cărțile despre cărți. Mi se pare extraordinare, ca și cum ai intra într-o lume interzisă muritorilor de rând, unde poți afla secrete ascunse de veacuri.
    Finalul romanului a fost pur și simplu șocant. Am rămas blocat când am realizat care era adevărul. După ce se chinuie 400 de pagini să ne facă să credem tot ce ne istorisește, la final, autorul ne aruncă pur și simplu în haos! A avut o idee fantastică!!!
    Nici celelalte cărți ale lui Musso nu sunt de ratat!

  • andres Posted 05/03/2013 22:26

    Fantastica, da! Superba, da! Voi citi cu siguranta si restul cartilor lui.
    Cat despre carti in carti… din acelasi motiv ma fascineaza si pe mine, vreau sa stiu, sa aflu care sunt secretele „scriiturilor” de succes. Iti recomand Misterul regelui. Despre scris a lui Stephen King. E plina de secrete 😉

  • Cosmin Posted 05/03/2013 23:09

    Foarte bună recenzia ta! M-ai făcut curios și o să cumpăr și eu cartea.

  • andres Posted 05/03/2013 23:12

    Multumesc mult Cosmin! Iti va placea cu siguranta 😉

  • Lavinia Posted 05/03/2013 23:43

    Superba cartea, as fi vrut sa tina mai mult. Si foarte imprevizibila… iar citatele, cum sa spun, se potriveau de fiecare data si parca sunt gasite in asa fel incat sa ne regasiim noi toti in ele. Ma bucur ca am descoperit (inca) un autor care imi place si de abia astept sa ii citesc si celelalte carti.

  • andres Posted 05/03/2013 23:47

    Multumesc pentru comentariu Lavinia! La inceput indoiam paginile cu citate. Am renuntat apoi, ar fi fost jumatate din carte indoita 😀

  • omulvaly Posted 11/03/2013 15:12

    Multumesc , mi-ai facut cunostinta cu un autor pe care nu l-am citit pana acum !

  • andres Posted 11/03/2013 15:14

    Cu drag! Sper sa iti placa 🙂

  • Cris Posted 14/03/2013 00:10

    Sunt de acord cu ceea ce zici tu in recenzie- si eu cred ca cele mai frumoase povesti sunt cu personaje scriitori, cred in metamorfozarea starilor dupa lecturi de suflet si cred ca fictiunea si realitatea trebuie sa se imbine intrigant, sa starneasca si sa provoace cititorul, pana la ultima pagina! Mi-a placut ce ai scris, felicitari!

  • andres Posted 14/03/2013 00:43

    Multumesc frumos Cris!

  • Rux – Copilarim Posted 14/03/2013 02:24

    Tocmai citesc cartea … 🙂

    Acum am realizat.. cartea a mai avut si alta coperta? Trebuie sa recunosc ca cea actuala e mai reusita:D.

  • andres Posted 14/03/2013 08:56

    Intr-adevar, cartea a avut la prima editie coperta cu negru, fata bruneta. Actuala coperta se potriveste perfect, desi prima imagine a cartii m-a facut initial sa-mi doresc sa aflu mai multe, sa o citesc.
    Te va cuceri cartea. 😉 Lectura placuta!

  • Mada Alexandra Posted 14/03/2013 11:50

    Superba cartea! Si eu am citit-o si mi-a placut foarte mult!

  • Spunsieu Posted 14/03/2013 22:03

    Am citit multe despre carte, acum chiar ca mi-o doresc!

  • liviu Posted 16/03/2013 13:30

    mi-am facut datoria pentru 1/15 compacul meu. Ai grija cum îl plantezi, avem un contract dein punctul meu de vedere. Cît despre conținut, am un blocaj intelectual și nu pot să îl citesc în condițiile date de voi. Scuze.

  • andres Posted 16/03/2013 13:58

    Liviu, nu inteleg despre ce vorbesti. Poate vroiai sa le scrii celor de la All…

  • missysparrow Posted 18/03/2013 22:10

    si eu am facut recenzie la cartea aceasta. este superba!! felicitari si spor!

  • andres Posted 20/03/2013 20:05

    Multumesc mult Missy! 😀

  • Trackback: Cartea viitorului, de Cecelia Ahern | Thoughts about nothing…
  • Bogdan Voda Posted 23/03/2013 09:52

    E de apreciat felul în care promovezi cartea și copacii. Avem mare nevoie de amandouă. Respect!

  • bianca Posted 23/03/2013 15:50

    e prima oara cand dau peste blogul tau si imi place. cartea asta imi face de ceva timp cu ochiul si presimt ca o voi citi mai devreme sau mai tarziu e super. te invit de asemenea pe blogul meu sa te inscri prin gfc si sa devenim prietene click pe nume

  • Alexantza Posted 23/03/2013 16:26

    Desi nu m-a atras, acum imi doresc foarte mult sa o citesc.
    Foarte buna recenzia ta, la cat mai multi copacei iti doresc! 🙂

  • alexa Posted 23/03/2013 19:18

    Aceasta carte, pot spune ca m-a pacalit. M-a facut sa cred in acea fata cazuta din carte pana la final, desi am intuit de la inceput finalul.
    M-a fascinat aceasta povestea. Il ador pe Gullaume Musso si felul cum scrie.

    Nu am vazut clipul pana acum si ma bucur sa il intalnesc la tine. O sa ii dau un share, daca nu te superi, desigur mentionand sursa unde l-am intalnit.

  • Dana Posted 11/06/2013 13:46

    E de apreciat felul în care promovezi cartea și copacii. Avem mare nevoie de amandouă. Am citit-o si eu. Cartea este mirifica, as fi vrut sa tina mai mult. Si foarte imprevizibila… iar citatele, cum sa spun, se potriveau de fiecare data. Ma bucur ca am descoperit (inca) un autor care imi place si de abia astept sa ii citesc si celelalte carti.Respect!

  • andres Posted 11/06/2013 14:02

    Multumesc frumos Dana! Cartea mi-a placut in mod deosebit si cuvintele mi-au fost, zic eu, sarace. Cat despre copaci… meritul il are editura All. Toata stima pentru idee, pentru campanie. 🙂
    Asa am ajuns si eu sa il indragesc pe Musso. O carte, o noua lume. Minunata!

  • keanu Posted 27/07/2013 08:47

    Cam ilogic primul citat, cel cu lipsa. Cum adica „imi este imposibil sa ma lipsesc de tine” dar iti simt lipsa si atunci cand te vad. Eu nu reusesc sa il inteleg, sincer. Ceva nu se leaga sau nu i-am prins eu schepsisul 😛

  • andres Posted 27/07/2013 12:08

    Keanu, cumva, ai dreptate. Insa, daca stai sa privesti putin in adancime, are sens. Eu cred ca se refera la lipsa aceea profunda… cand iubesti pe cineva intens, ai vrea sa fie cu tine in fiecare clipa. Iar atunci cand esti cu el, simti in continuare o lipsa, probabil e gandul la momentele care vor veni si nu va fi langa tine.
    Mai este si varianta in care, atnunci cand il vede pe cel iubit, acea persoana este cu gandurile in alta parte…
    Nu te poti lipsi de persoana, dar atunci cand este langa tine nu este total si ii simti lipsa…
    E intr-un fel, da. 😀 Sper ca nu te-am ametit foarte tare.
    Multumesc pentru vizita!

  • Trackback: Chemarea ingerului, de Guillaume Musso | Thoughts about nothing…
  • Maia Posted 11/06/2015 13:12

    Mi-am trecut-o pe lista cu cartile ce vreau sa le citesc de ceva vreme, azi insa am ajuns la concluzia ca, la urmatoarea vizita la biblioteca va fi cu siguranta pe listuta ce va trebui sa o caute tanti bibliotecara printre rafturi 🙂
    O recenzie bine inchegata care m-a fermecat, facandu-ma sa-mi doresc lecturarea cat mai curând a cartii.
    Cat despre ideea cu plantatul copaceilor…..este pe cat de copilareasca, pe atat de fermecatoare. Posibil sa fii citit recenzia si sa fii trecut mai departe, dar la gândul ca un reply in plus devine o motivatie serioasa in scopuri caritabile, nu m-am putut abtine.
    Sa felicit, sa imi fac simtita prezenta, sa ma bucur alaturi de voi.
    Si daca suntem in domeniul cartilor, va recomand si eu un autor, modern, dar absolut debordant in stilul sau caracteristic: Marc Levy
    Prima carte citita „Si daca e adevarat?” m-a lasat timp de o saptamana cu un zambet tamp pe fata, si cu senzatia ca nu mi-am irosit timpul liber citind ineptii.
    Am imprumutat ieri o a doua carte scrisa de el („Prietenii mei, iubirile mele”), si deja sunt convinsa ca nu ma las pana nu-i caut toate cartile.
    Sper sa fiu indestul de convingatoare sa dati un search pe Google celor care nu-l cunosc…. Iar celor care au avut deja sansa sa-l citeasca, sa zâmbim complice, deci…deoarece nu cred ca un asa stil sa lase rece orice suflet flamad de o lectura placuta, pozitiva.
    La cat mai multe lecturi interesante, la cat mai multe recenzii si, sper eu, la o cat mai buna revedere…
    Cu multa stima, de la o cititoare catre cititoare.

  • andres Posted 11/06/2015 13:47

    Mulțumesc pentru impresii, Maia! Aceeași senzație am avut și eu atunci când am citit Și dacă este adevărat. E o carte tare frumoasă. Marc Levy este printre autorii pe care îi recomand cu drag, mereu, chiar dacă nu i-am citit toate cărțile. Le va veni rândul când voi avea nevoie de ele sau, poate, atunci când se vor dori citite. 😀 Îți recomand și Cecelia Ahern. Îți va plăcea, te asigur!
    Mulțumesc pentru vizită și cuvintele frumoase.
    Te mai aștept!

  • Diana Citeste Posted 12/03/2017 02:46

    Foarte frumoasă recenzia. Am făcut și eu o recenzie pentru această carte, pentru cei interesați. https://dianacitesteblog.wordpress.com/blog/

  • andres Posted 12/03/2017 16:34

    Mulțumesc, Diana!!! E o carte frumoasă, merită recomandată. 😉

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.