Cerul era plin de nori și tractorul venea spre noi
Norii acopereau cerul dimineții. De undeva se auzea un hurducăit care se apropia. Tractorul se deplasa încet în direcția noastră.
Norii acopereau cerul dimineții. De undeva se auzea un hurducăit care se apropia. Tractorul se deplasa încet în direcția noastră.
Am recitit Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain. Nu obișnuiesc să recitesc cărți, nu pentru că nu ar fi unele (multe!) demne de a fi recitite, ci pentru că sunt atâtea altele care își așteaptă rândul. Căutam o carte pentru un băiețel și, din...
M-am oprit aseară în parc să citesc câteva pagini. În jurul meu era plin de copii, mai mici, mai mari, toți gălăgioși, în permamentă mișcare. Mi-a atras atenția un grup de patru băieței, cel mai mic era pe o bicicletă cu roți ajutătoare, iar...
Mă bucur tare mult să vă scriu de aici, de pe blogul meu, noul și minunatul andreeaban.ro. Unii dintre voi își amintesc, poate, momentul în care am fost nevoită să-mi schimb domeniul. Tot atunci am decis să schimb și fața blogului. Dacă domeniul...
Nu-mi aduc aminte să fi plâns vreodată pentru o jucărie, cel puțin nu în fața părinților. Dar mă atașam de ele, de jucăriile mele, de parcă aveau viață. Le-aș fi ținut alături de mine ziua și noaptea, cum altfel să fi ajuns să dorm cu tricicleta?...
Noaptea miroase a primăvară, miroase a povești și a copilărie. Noaptea obișnuiam să scriu, să mă retrag în alte lumi – inventate sau redesenate. Nu știu unde s-a pierdut plăcerea asta. Poate că muza mea e leșinată pe undeva, poate că așteaptă...
Ți s-a întâmplat să mergi într-un loc în care ai fi preferat să nu ajungi vreodată și, după câteva ore de stat acolo, să ajungi să te simți… confortabil? Fie că a fost vorba de școală, de un loc de muncă sau de o instituție publică, nu...
Aș vrea să spun despre 2015 că a fost un an minunat, anul acela de așezat în fruntea tuturor și pe care să-l privesc cu nostalgie… Dar nu. Ar fi prea mult. Totuși, 2015 a fost unul dintre puținii ani care mi-aș fi dorit să nu se mai...
Povestea este cam așa… Doi oameni minunați și-au unit destinele în anul 1937. El avea 24 de ani, ea 19. Au trecut prin multe și, din poveștile lor, s-ar putea scrie cărți. El a inventat prima sobă cu gaz, dar și primul cuptor de aragaz...
Stau cu tălpile în iarbă. Am lăsat sandalele alături pentru a simți firele subțiri și verzi cum îmi gâdilă degetele. Mi-ar plăcea să merg așa, desculță, să alerg pe stradă cum fac copiii vecinilor. – Nu ai voie, îmi zice mamaie...
Andreea Ban - Thoughts about nothing © 2019. All rights reserved.