Ai avut o AniLu?

AniLu– Ce păpușă blănoasă și urâtă ai, îmi zise Silvia.
– Și ce dacă! E a mea și e frumoasă, i-am spus eu strângând păpușa la piept.

E frumoasă, am repetat în gând, m-am întors pe călcâie și am plecat. Aveam ochii în lacrimi. Cum să spui de o păpușă că e urâtă? Păpușile nu sunt urâte, sunt poate părăsite și murdare, dar nu urâte. Și totuși ea îmi strigase acolo, în plină stradă, că AniLu a mea e… blănoasă? Câtă răutate!

Am primit-o pe AniLu pe când aveam doi ani și ceva. Mi s-a spus că am îndrăgit-o din prima clipă. Îmi aduc aminte doar noaptea aceea cu stele în care draga de ea și-a primit numele. La început îi spuneam Popa. Aveam puțin peste trei ani când am văzut la televizor un film cu o fetiță, Alexandra, care avea o păpușa, Anilu. Nu îmi aduc aminte ce film era, despre ce era vorba, dar imaginea aceea cu fetița ținându-și păpușa în brațe nu o să mă părăsească niciodată. Am căutat filmul, însă mai mult de câteva comentarii în care unul sau altul spuneau că filmul cu păpușa Anilu ar fi de prin 77-78 și că este cu o fetiță fugită de la orfelinat, nu am găsit (poate știe cineva?!)…

Păpușa din film, AniLu, semăna cu păpușa mea. Și era frumoasă, era iubită. Frumoasă e și AniLu a mea, păpușa care m-a urmărit de-a lungul anilor. Spun că m-a urmărit pentru că a trecut prin multe mititica de ea (pentru a fi acum cu mine). La un moment dat a preluat-o sora mea, pentru ca mai târziu să ajungă preș. Da, am scris corect, preș. Mamaie o mai lua atunci când ieșea la „radio-șanț” pentru a sta pe ea. Iarna îmi aduc aminte că era așezată între geamuri pe post de pernă-burlan, piedică în calea gerului. Draga mea păpușă râdea mereu. Au trecut anii peste ea și, probabil, multe ploi până am luat-o cu mine.

Încă mai am o cutie plină cu păpuși, din acelea mari, cu ochi sticloși. Nu am reușit să mă despart de ele, am sperat mereu că voi avea un pod – mansardă în care să le fac un loc al lor. Pe AniLu însă, nu am putut să o las. Și-a cerut locul în camera mea și i l-am oferit. Râde la mine în fiecare zi. E un petic de blană roșie care mă binedispune, care îmi aduce aminte de noaptea aceea cu stele în care am plâns în brațele tatălui meu pentru că o fetiță a pățit ceva rău.

– Mai ai păpușa aia roșie? Aia urâtă?
– Urâtă ești tu! i-aș fi zis, dar mi-am păstrat calmul. Am tras aer în piept și i-am spus pe un ton grav: păpușa mea e magică, ghicește viitorul, mi-a spus că nu te-ai schimbat.
– ?!
– A, nu, stai liniștită, eu cred că te-ai schimbat, ești mai tristă.

Voi aveți o AniLu a voastră? Este o păpușă, jucărie, care v-a urmat de-a lungul anilor și de care nu vă puteți despărți?

6 Comments

  • silvia Posted 01/04/2015 21:58

    Daa, am avut 2 papusi din astea, blanoase. 😀 Doar ca erau albe. Una era mai umflata, si cealalta subtiata, fix ca Stan si Bran ai papusilor :)). Cred ca au fost printre primele mele papusi, deja cand aveam vreo 10 ani erau foarte jerpelite. Si pt ca erau ‘consistente’ cu blana aia, tin minte ca eu si varul meu ne bateam cu ele :P. Probabil el ma corupea la bataie, altfel eu aveam jocuri foarte feminine cu papusile.
    Deci da, mi-a trezit si mie amintiri papusa ta, AniLu. Ale mele aveau nume din popor: Verginica si Rasturnica :)))

  • andres Posted 02/04/2015 11:19

    OMG! Frații, verii, rudele păpușii mele. Ce tare!!! Iar numele, ei bine sunt minunate. Răsturnica! You made my day! :)))))))

  • Alina Posted 02/09/2016 19:06

    Am avut si eu una si o chema la fel… AniLu. Tot acel film m-a determinat sa o numesc așa… Superb film, dar nu știu unde sa il caut ca l-as mai revedea si azi

  • andres Posted 16/09/2016 15:26

    Am tot căutat și eu filmul, Alina. Sper să dau de el la un moment dat…

  • Irina Posted 16/03/2019 03:10

    Si eu caut filmul de foarte mult timp. Cu Anilu

  • Andres Posted 16/03/2019 13:58

    Irina, dacă îl găsești, dă-mi și mie un semn.
    Mulțumesc pentru vizită!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.