Se spune că în momente de cumpănă, când chemi moartea sau vine ea prin preajmă, nechemată, îți trece toată viața prin fața ochilor. Eu le-am oferit celor doi protagoniști ai istorisirii mele nu doar câteva momente, ci o oră întreagă, pentru a vorbi unul cu celălalt și fiecare cu el însuși. (Alina Grozea)

Despre ce e vorba, cum e?, am întrebat-o pe Alina când am aflat că a scris o nouă carte. De data asta e roman, mi-a spus, e o poveste cu un el și o ea, el vrea să… Hopa! Roman ai zis?! Hai că mi-ai stârnit curiozitatea. Să văd cum o strecor pe lista mea de lecturi. Stai liniștită, se citește repede, a adăugat ea. Dar nu mi-a spus că, pe cât de repede se citește, pe atât de greu îmi va fi să mă despart de carte, de personaje.

A trecut mai bine de o săptămână de când am terminat de citit Ultima oră și încă o port cu mine, în geantă. Nu reușesc să ies din poveste pentru că Alina, draga de ea, a binevoit să dea viață unor personaje fără a le duce la The End, unul clar. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


“Primeşti întotdeauna exact ceea ce dăruieşti în viaţă, ori, altfel spus, nu primeşti ceea ce nu dăruieşti. Astfel, responsabilitatea de a-ţi îndeplini întocmai dorinţele îţi revine în ultimă instanţă, ţie.” (Un secret mai profund, Annemarie Postma)



Ştiţi cum mi-a fost ziua de 13? Mi-nu-na-tă!

A plouat, da. Dar, pentru prima dată în viaţă, am primit ploaia ca pe un cadou. Spun asta pentru că an de an, de când mă ştiu, de ziua mea plouă. Nu îmi aduc aminte fiecare aniversare (s-au strâns câteva!), dar cele pe care mi le amintesc au ataşată o ploicică. La 18 ani, la 20, la 25, la 30… cineva acolo sus a zis că uite, e ziua ei, să-i trimit o ploaie, nu care cumva să se bucure. Cel puţin aşa gândeam. Mama îmi spunea de fiecare dată povestea naşterii mele: o zi de joi, căldură mare, apoi, odată cu ploaia am venit eu pe lume. Oricât ar fi încercat mama să mă convingă că ploaia e frumoasă, dezamăgirea rămânea. De ce să plouă tocmai azi? De ce am ghinionul ăsta?

Anul acesta a fost altfel. Anul acesta m-am bucurat de fiecare zi cu ploaie începând de pe 1 Mai. De ziua colegei mele de la Serial Readers, pe 8 mai, i-am spus că ploaia e belşug. Eu, cea care înainte stăteam cu ochii pe cer rugându-mă ca norii să se ducă departe, mi-am dorit să plouă şi de ziua mea. Şi a plouat. Continue Reading »


Sunt 2 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


parada-de-pasteDacă ar fi să descriu cartea Parada de Paște într-un singur cuvânt, i-aș spune răvășitoare. O aveam pe lista de lecturi de ceva timp, însă, din motive evidente, am păstrat-o pentru mini-vacanța de Paște. M-am lăsat în voia povestirii neștiind la ce să mă aștept. Nu mai citisem altceva de Richard Yates.

Și, vai, cum m-a zguduit cartea asta. După primul capitol am simțit nevoia să aud vocea surorii mele. Mi-e dor de ea mereu, dar intrând în povestea celor două surori, Sarah și Emily, am simțit dorul și mai acut. Apoi, cu fiecare pagină, realitatea mea s-a desprins de realitatea lor și tristețea a luat locul dorului. Nu m-am mai regăsit în povestea fetelor, ci am privit cum alegerile fiecăreia le-a dus în direcții total diferite și cum forța destinului (o exprimare cam pompoasă, știu) le va aduce împreună printr-o întâmplare nu tocmai plăcută.

Deși destinul lor tragic este expus chiar din prima frază a cărții, tocmai acea frază mi-a stârnit curiozitatea și am trecut cartea pe lista de lecturi Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


M-am născut într-o joi după-amiaza, o zi cu ploaie. Iubesc ploaia. Iubesc zilele de joi şi luna mai. Urăsc dimineţile. Nu ştiu dacă are vreo legătură cu ora la care m-am născut, dar nu îmi aduc aminte să mă fi trezit vreodată binedispusă. Oricât de obosită aş fi, pot sta noaptea până târziu. Pot lucra, pot viziona filme, pot citi. Mă trimite la culcare doar gândul că a doua zi voi apăsa snooze-ul de la telefon până la ora critică.

cafea

Am văzut la un moment dat o poză pe Facebook cu o tipă care noaptea, la culcare, îşi făcea planuri pentru a doua zi: mă trezesc devreme, fac aia şi aia şi aia. Continue Reading »


Sunt 9 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


sarbatori frumoase


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


Mi-ar fi plăcut ca în acest articol să vă recomand o carte sau un film, să vă povestesc despre copacii înfloriți și cerul care mă face să merg sărit, cu nasul în vânt. Sunt câteva săptămâni deja de când am strâns o cantitate considerabilă energie negativă și pe care vreau să o așez în cuvinte, aici, poate poate mă răcoresc puțin.

oameni

Suntem un popor de ipocriți. Da, ipocriți! Mă contrazice cineva?

Haideți să vă zic și de ce.

Vrem ca lucrurile să meargă bine – o știți pe-aia cu vrem o țară ca afară, da? –, dar nu facem nimic în privința asta. Vrem să avem orașe curate, vrem să avem șosele, vrem disciplină în trafic, vrem să fim conduși de oameni corecți, vrem să dispară corupția, să fim respectați și câte altele. Continue Reading »


Sunt 11 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


Au trecut aproape trei ani de când am dat drumul în lume cărţii Încă o dorinţă. Trei ani în care m-am bucurat de impresiile cititorilor, de fiecare dorinţă lăsată pe site, de fiecare comentariu primit în privat. Am făcut prima donaţie către Salvaţi Copiii şi aştept cu nerăbdare să ajung la următorul prag, cel de 200E, la care voi face o nouă donaţie.

Nu o dată am fost întrebată dacă plata se poate face şi altfel decât prin Paypal. Am răspuns de fiecare dată, cu părere de rău, că aceasta este singura metodă, dar că voi anunţa când se va putea face plata şi altfel. Iată că a venit acel moment!

Începând de luna aceasta, cartea poate fi comandată prin SMS.

Paşii sunt următorii (click pe imagini):

Mergeţi la zona Cumpără, aici.

  1. Selectaţi plata prin SMS

inca o dorinta

  1. Scrii adresa ta de email şi apeşi butonul Continuă. Îţi va apărea fereastra de mai jos în care vei scrie numărul tău de telefon. Nu uita să alegi furnizorul de telefonie mobilă (Orange, Vodafone sau Telekom)!

Continue Reading »


Sunt 2 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


Verii de la şosea

bicicleta, verii de la sosea

Nu îmi aduc aminte să fi vorbit vreodată cu ei. Erau verii mai mari de la șosea. Eu le spuneam frații Ceaușescu. Nu numai că purtau numele răposaților, Nicu și Elena, dar aveau și trăsăturile celor doi. Ceva la ei mă speria. Poate privirile reci, poate felul în care gesticulau, poate faptul că mă priveau de sus de pe gard când treceam prin fața curții lor. Atunci când mamaie se oprea să schimbe două vorbe cu mama sau tatăl lor, mă ascundeam după fusta ei și nu scoteam o vorbă. Îmi spuneau că sunt timidă. De fapt, eram foarte atentă la ce se discuta și urmăream fiecare mișcare de dincolo de poartă. Știam că ei sunt acolo și că mă urmăresc. Continue Reading »


Sunt 2 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


O persoană care e în stare să-și trădeze partenerul îl vede întotdeauna complotând exact la fel. Oamenii lipsiți de onestitate nu cred că există oameni onești. 

chimistaCând am aflat că Stephenie Meyer a scris o nouă carte, m-a încercat o bucurie tâmpițică (cu OMG-uri și țopăieli prin casă). Este una dintre autoarele ale cărei cărți mi-am promis* să le am, să le citesc, oricât de criticate, lame sau… (fill in the blanks) ar fi. În afară de nuvela Noua și scurta viață a lui Bree Tanner, pe care o am dar nu am citit-o, mă laud că sunt la zi cu toate cărțile ei. Am citit și iubit seria Twilight, am citit cele 12 capitole scăpate (nu știu cum) pe net din Midnight Sun, am adorat Gazda, m-am plictisit și enervat la Life and Death: Twilight Reimagined și am citit cu mare interes cea mai nouă carte a ei, Chimista.

Vă spun din start că m-a amuzat foarte tare mențiunea unora sau altora că ar fi o carte pentru adulți. Știți voi, ca filmele pentru adulți. Nu, e o carte pe care o pot citi și tinerii fără nicio problemă. E un roman de acțiune presărat cu niște romantism pe ici pe colo și o cantitate rezonabilă de suspans. Continue Reading »


Stiu ca ai ceva de spus. Comenteaza tu primul! »


În urmă cu trei ani și ceva am descoperit cum e să ai unghiile perfecte, săptămâni la rând, fără efort. Recunosc, stau prost cu răbdarea la capitoul manichiură / pedichiură. Îmi place să am unghiile aranjate, dar urăsc când trebuie să trec la acțiune. Sunt minute, zeci de minute pierdute. Când o prietenă mi-a povestit de oja semipermanentă și de acea fată super pricepută care face minuni cu unghiile clientelor, am zis că vreau să o cunosc.

Unghii3

Îmi aduc aminte și acum de prima întâlnire. Eram foarte entuziasmată. Nu numai că unghiile mele aveau să fie perfecte, dar nu trebuia să pierd timp pentru asta. I-am spus Andei că vreau să încerc oja semipermanentă pentru trei luni, să văd cum e. După șase luni încă nu eram pregătită să iau pauză, ba chiar o întrebam  Continue Reading »


Sunt 8 comentarii. Spune-ti si tu parerea! »


Older Posts »