Vreau sa va multumesc pentru urarile voastre, multele voastre mesaje, ganduri frumoase la care nu am reusit inca sa raspund. Mi-ati facut ziua mai frumoasa! Da! Stiti cum sunt zilele de luni si mai ales diminetile… Ei bine, diminetile mele de luni sunt din acelea in care „nici iarba nu creste”. Astazi insa, incet, incet, m-am trezit la viata cu zambet! Si gandurile voastre sunt de vina.

Stiti, atunci cand suntem loviti de o serie de ganduri pozitive, e imposibil sa ne trezim zambind (aparent) din nimic. Si am zambit! Am zambit cand am auzit voci dragi, din alte timpuri, cand am primit mesaje de la fosti colegi, oameni frumosi din alte vieti… Colegi din generala, colegi din liceu sau facultate, colegi de la fosturile joburi – si au fost cateva! -, prieteni apropiati, prieteni indepartati, prieteni cu zambet cald si cuvinte senine, oameni pe care i-am vazut sau inca nu i-am vazut dincolo de lumea virtuala, oameni pe care ii imbratisez cu drag.

Dragilor, va intorc acum zambetul si va multumesc pentru gandurile voastre! Sa va fie zilele toate asa cum mi-a fost aceasta zi de 13 mai in care m-am ales cu un deosebit 31. Nu ma intrebati cum ma simt la venerabila varsta! Poate ceva mai indragostita decat la 30, poate… in rest totul e soare si cer senin! 😉

Cu zambet,
Andres

The post 13 mai, 31! first appeared on Andreea Ban.

Nu am dus discutia mai departe, nu am intrebat cand s-a casatorit, cum e viata ei acum. Ceva m-a oprit. Am vrut sa cred ca e bine, ca are o viata minunata si ca nu are nevoie de oameni din trecut care sa-i tulbure prezentul. O vedeam online si imaginile din avatar imi dadeau liniste cumva. „Este bine. Este fericita.” Atat vroiam sa stiu.

Astazi am aflat ca totul s-a intamplat in mintea mea. Am aflat ca acea Paula nu era Paula mea.

-…vad ca esti in lista mea de multa vreme… dar nu mai stiu cum am ajuns sa ne cunostem… iarta-ma!

Cum adica? Ne stim de atata timp? Ce s-a intamplat cu tine? Ce ai facut cu ea, Paula mea? Dupa cateva secunde de privit in gol, am intrebat-o daca nu a facut liceul M.B. Mi-a spus ca nu, ca e din alt oras. A inceput sa se faca lumina. Cu fiecare cuvant pe care il scria realizam ca prietena mea din liceu dispare, ca tot ce am crezut ca s-a intamplat cu ea a fost o iluzie.

Si imi dau seama ca asta ni se intampla frecvent. Imaginatia noastra poate crea lumi paralele, lumi minunate, dar si cele mai mari cosmaruri. Din imaginatie se nasc iubiri marete, apar oameni perfecti. In imaginatie apare idealul si se nasc asteptarile. Dar vai ce dezamagire este atunci cand fantasmele dispar, cand ramane doar realitatea asta rece. Ce deprimare ne cuprinde cand realizam ca am imbratisat vise desarte…

Ma intreb acum, dupa atata timp, unde este fata aceea? Unde este Paula? Oare imi va mai iesi vreodata in cale pentru a o intreba ce mai face? Sunt oameni care ne trec prin viata, se opresc o vreme si apoi pleaca. Dispar. Ma intreb de ce… stiu ca e un scop in fiecare trecere, insa nu reusim mereu sa il prindem, sa-l intelegem. Imi doresc uneori sa inteleg de ce, de ce vin, de ce pleaca, de ce nu raman… Si pe unii i-as vrea pentru toata viata. Altii dispar fara niciun sens, ne sunt luati in alte vise…

The post Se intampla lucruri ciudate… first appeared on Andreea Ban.