Se intampla lucruri ciudate…

Unele lucruri nu sunt ceea ce par a fi. Unii oamenii nu sunt cei care credem ca sunt. Uneori la figurat, alteori la propriu. Dupa multi ani mi-am descoperit o fosta colega de liceu. O fata care mi-a fost aproape primii doi ani… Ceva ne-a apropiat, pasiunea pentru desen, pentru frumos. Si apoi relatia s-a stins. Dupa liceu nu am mai vazut-o multi ani. Apoi, intr-o zi am facut rost de IDul de messenger. Incerc sa imi aduc aminte cum si de unde… Nu mai stiu. Am descoperit astfel ca are doi baieti frumosi, ca e bine… Nu prea vorbea, insa nu mi s-a parut ciudat. Nu mai vorbisem de foarte mult timp. Timpul stersese legatura. Si totusi imi era dor de ea. Foarte dor.

Nu am dus discutia mai departe, nu am intrebat cand s-a casatorit, cum e viata ei acum. Ceva m-a oprit. Am vrut sa cred ca e bine, ca are o viata minunata si ca nu are nevoie de oameni din trecut care sa-i tulbure prezentul. O vedeam online si imaginile din avatar imi dadeau liniste cumva. „Este bine. Este fericita.” Atat vroiam sa stiu.

Astazi am aflat ca totul s-a intamplat in mintea mea. Am aflat ca acea Paula nu era Paula mea.

-…vad ca esti in lista mea de multa vreme… dar nu mai stiu cum am ajuns sa ne cunostem… iarta-ma!

Cum adica? Ne stim de atata timp? Ce s-a intamplat cu tine? Ce ai facut cu ea, Paula mea? Dupa cateva secunde de privit in gol, am intrebat-o daca nu a facut liceul M.B. Mi-a spus ca nu, ca e din alt oras. A inceput sa se faca lumina. Cu fiecare cuvant pe care il scria realizam ca prietena mea din liceu dispare, ca tot ce am crezut ca s-a intamplat cu ea a fost o iluzie.

Si imi dau seama ca asta ni se intampla frecvent. Imaginatia noastra poate crea lumi paralele, lumi minunate, dar si cele mai mari cosmaruri. Din imaginatie se nasc iubiri marete, apar oameni perfecti. In imaginatie apare idealul si se nasc asteptarile. Dar vai ce dezamagire este atunci cand fantasmele dispar, cand ramane doar realitatea asta rece. Ce deprimare ne cuprinde cand realizam ca am imbratisat vise desarte…

Ma intreb acum, dupa atata timp, unde este fata aceea? Unde este Paula? Oare imi va mai iesi vreodata in cale pentru a o intreba ce mai face? Sunt oameni care ne trec prin viata, se opresc o vreme si apoi pleaca. Dispar. Ma intreb de ce… stiu ca e un scop in fiecare trecere, insa nu reusim mereu sa il prindem, sa-l intelegem. Imi doresc uneori sa inteleg de ce, de ce vin, de ce pleaca, de ce nu raman… Si pe unii i-as vrea pentru toata viata. Altii dispar fara niciun sens, ne sunt luati in alte vise…

8 Comments

  • Trackback: Se intampla lucruri ciudate… | Thoughts about nothing… | BunDeCitit.ro
  • S Posted 30/01/2012 10:39

    te-ai gandit vreodata cum ar fi viata daca ti-ar ramane alaturi toti prietenii?! cam incarcata zic eu 😉
    plus ca asa ramai cu amintirile….si amintirile sunt frumoase, amintirile iti creaza o imagine despre persoana aia, o imagine cu care o sa ramai toata viata

  • andres Posted 31/01/2012 21:16

    Foarte adevarat! Uneori insa as vrea sa stiu ce s-a intamplat mai departe, daca e bine, daca zambetul ii este acelasi… Poate nu as fi in stare sa reiau relatia, sa o redescopar, dar un simplu „sunt bine” ar fi minunat! 🙂

  • Paula G. Posted 01/02/2012 00:05

    … stii ca-ti urmaresc scrierile de aici 🙂 … zambesc inca dupa ce m-am regasit in scriere, dar imi pare rau ca lamurind lucrurile cu ID-ul meu, te-ai intristat .
    Undeva, candva am citit ceva ce mi-a ramas in minte : „Oamenii intra in viata nostra pentru un motiv, un senzon sau o viata. Cand vom stii de ce, vom sti ce sa facem pt acea persoana …”
    Ai ilustrat f frumos povestioara … „de ce, de ce vin, de ce pleaca, de ce nu raman… —- …. dispar fara niciun sens, ne sunt luati in alte vise… ” – superb !!!

  • andres Posted 01/02/2012 22:33

    Multumesc Paula! Si da, m-am intristat putin, dar mai bine ca am aflat. Cine stie cum ma voi vedea cu ea si ar fi aiurea sa ma trezesc vorbind „vai dar ce iti mai fac bebii?” :))
    …un sezon, o viata…

  • Nona Posted 02/02/2012 11:18

    „Doar muntii sunt aceeasi,
    Nu si apele.
    Ele curg zi si noapte
    Si nu mai sunt aceleasi.
    La fel si oamenii
    Vin si pleaca…”
    (este o poezie coreeana. Nu stiu daca am retinut-o exact, dar asta e ideea).
    Viata este ca un tren. In fiecare gara urca un calator ce ne intra in viata dar si coboara altul care ne paraseste…
    Frumos este ca sunt persoane caroara le pastram cu iubire in amintire.
    Mai rau este cand dezamagirea este cruda… Persoanele sunt „urate” si atunci ar trebuie sa le indepartam dar… este greu sa uiti raul facut…
    Asadar, Paula inseamna ca a meritat sa fie in amintirea ta…Pastreaza-o asa frumoasa…

  • andres Posted 02/02/2012 11:45

    Foarte frumoasa poezia! Multumesc!!!
    Cat despre Paula, asa va ramane, frumoasa, misterioasa… te pup!

  • Bijuterii Posted 15/02/2012 16:21

    O alta vorba spune ca pe cele mai importante persoane din viata nostra le intalnim printr-o intamplare.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.