Sunt fotograful de serviciu. Iubirile mele sunt toate fotografii frumoase, sunt imagini in care poti vedea culoarea printre tonuri de alb si negru. Poti vedea lumina fiecarui zambet si albastrul ochilor, iar sarutarile sunt toate clare, sunt ascunse de stropi de stele. Cerul e mai senin printre norii albi de vata chiar si asa, lipsit de picatura aia de cerneala. Ce mai conteaza culoarea cand sufletul umple lumea de incantare? Pot sa inchid ochii si griurile prind viata mai ceva ca visele implinite.

Sunt fotograful de serviciu. Alung uitarile dupa ce le astern pe hartie, le fac sa plece de la mine, dar pastrez o copie, una singura. Nu se stie niciodata cand am nevoie de o lectie trecuta. Regretele nu au loc pe langa mine. Uneori se inghesuie la fereastra mea… sunt amintiri din alte vieti care vin si ma sacaie, ma striga, ma trag de maneca si mi se astern in fata lesinate, doar-doar le dau atentie. Dar nu, nu e loc de regrete. Viata e prea scurta pentru a le pastra atarnate la ferestre. Vietile sunt prea putine pentru a le cara dupa noi ca pe bagaje nedorite. Dar le fac si lor o poza, una stearsa. Nu vreau sa uit de unde a pornit regretul si de ce nu isi are rostul.

Sunt fotograful de serviciu si poate vrei o poza, una singura. Ti-o voi desena in alb si negru cu cel mai fin creion. Iti desenez privirea si stralucirea ochilor pare a fi imaginea daruita de oglinda. Intind creionul pe sub ochi, usor, pentru a-ti asterne pe chip acele umbre de nesomn. Stiu ca ma astepti uneori in vis si vin. Vin mereu. Te trezesti insa brusc pentru a tine de urat zgomotului din strada. Ma strecor langa tine, insa ochii iti raman deschisi. Doar cearcanele de a doua zi vor trada dorul tau de mine…

Sunt fotograful de serviciu si ma intorc la imortalizat vise. Sa zambesti!

The post Fotograful de serviciu first appeared on Andreea Ban.

Cele cinci zile de Bookfest au fost dovada vie a zecilor, sutelor de fotografi ce se perinda printre noi. Si poate ca nu i-as fi luat in seama daca nu aveau fiecare dintre ei aparate performante cu obiective unul mai complicat si mai destept decat altul. Am fost la multe targuri in ultimii ani, dar niciunul nu a fost napadit de aparate foto ca acum. Pare a fi un nou trend, o noua generatie… de fotografi.

Recunosc ca sunt si eu printre ei, desi aparatul meu nu tradeaza acest lucru… e mic cat un telefon, suficient cat sa-l car dupa mine peste tot si daca apare vreo imagine minunata o pot transforma in pixeli pentru a o pastra pentru totdeauna. Aparatele alea destepte insa ma fac sa zambesc. Desconspira pasiuni ascunse si fac din oamenii simpli posibili artisti dar si modelele de maine. Nu se stie niciodata cum imaginea ta va ajunge coperta de carte sau mai stiu eu ce fotografie magnifica (am vazut cazuri)! Si tot ele, aparatele destepte, inlesnesc o altfel de comunicare… o comunicare in imagini, in zambete si in capturi felurite.

Intrebare este de ce? De ce ne-am apucat cu totii sa facem click in fata clipelor, sa le strangem in foldere intregi pana la refuz? De ce facem poze copacilor, pietrelor, oamenilor, cainilor, soarelui, ierbii, cartilor, zambetelor…? Este undeva o teama de ceva? Ca ne-am putea pierde in timp, ca vom uita trecutul? Simt cum alunecam incet spre un viitor ciudat, un viitor plin de surprize. Este asta metoda prin care ne agatam de momentul de azi pentru a ne transforma in cei de maine, este metoda prin care ne straduim sa nu uitam clipele superbe care ne inconjoara?

Imi place sa cred ca asa este. Si daca ar fi sa imortalizez fiecare moment superb prin care trec, as reusi sa fac un colaj al vietii intregi. In felul asta vom ajunge sa purtam camere dupa noi, sa filmam zile intregi nu doar clipe… ca pe o piedica in calea uitarii. Deja ma abat de la subiect… Ideea e ca ei, fotografii, sunt printre noi. Pe unii ii cunosc si le admir munca in mod deosebit, mai ales ca stiu senzatia superba pe care ti-o ofera aparatul foto, senzatia pe care o ai cand ai surprins un moment de vis. Simti cum iti plezneste inima de bucurie si vrei mai mult, mereu mai mult. E ca un drog!

Fotografia e un mod de exprimare… unii folosesc cuvintele, altii imaginile… poate ca generatiile de acum vor comunica altfel, la un alt nivel. Vor reusi sa imbine cuvantul si imaginea pentru a descoperi pasiuni comune… poate…

The post Generatie de fotografi first appeared on Andreea Ban.