Generatie de fotografi

Cam asta suntem. Fotografi sau cel putin fotografi aspiranti. De la telefoane pana la aparate foto care mai de care mai profesionale, fiecare dintre noi avem mania asta noua de a imortaliza momente…

Cele cinci zile de Bookfest au fost dovada vie a zecilor, sutelor de fotografi ce se perinda printre noi. Si poate ca nu i-as fi luat in seama daca nu aveau fiecare dintre ei aparate performante cu obiective unul mai complicat si mai destept decat altul. Am fost la multe targuri in ultimii ani, dar niciunul nu a fost napadit de aparate foto ca acum. Pare a fi un nou trend, o noua generatie… de fotografi.

Recunosc ca sunt si eu printre ei, desi aparatul meu nu tradeaza acest lucru… e mic cat un telefon, suficient cat sa-l car dupa mine peste tot si daca apare vreo imagine minunata o pot transforma in pixeli pentru a o pastra pentru totdeauna. Aparatele alea destepte insa ma fac sa zambesc. Desconspira pasiuni ascunse si fac din oamenii simpli posibili artisti dar si modelele de maine. Nu se stie niciodata cum imaginea ta va ajunge coperta de carte sau mai stiu eu ce fotografie magnifica (am vazut cazuri)! Si tot ele, aparatele destepte, inlesnesc o altfel de comunicare… o comunicare in imagini, in zambete si in capturi felurite.

Intrebare este de ce? De ce ne-am apucat cu totii sa facem click in fata clipelor, sa le strangem in foldere intregi pana la refuz? De ce facem poze copacilor, pietrelor, oamenilor, cainilor, soarelui, ierbii, cartilor, zambetelor…? Este undeva o teama de ceva? Ca ne-am putea pierde in timp, ca vom uita trecutul? Simt cum alunecam incet spre un viitor ciudat, un viitor plin de surprize. Este asta metoda prin care ne agatam de momentul de azi pentru a ne transforma in cei de maine, este metoda prin care ne straduim sa nu uitam clipele superbe care ne inconjoara?

Imi place sa cred ca asa este. Si daca ar fi sa imortalizez fiecare moment superb prin care trec, as reusi sa fac un colaj al vietii intregi. In felul asta vom ajunge sa purtam camere dupa noi, sa filmam zile intregi nu doar clipe… ca pe o piedica in calea uitarii. Deja ma abat de la subiect… Ideea e ca ei, fotografii, sunt printre noi. Pe unii ii cunosc si le admir munca in mod deosebit, mai ales ca stiu senzatia superba pe care ti-o ofera aparatul foto, senzatia pe care o ai cand ai surprins un moment de vis. Simti cum iti plezneste inima de bucurie si vrei mai mult, mereu mai mult. E ca un drog!

Fotografia e un mod de exprimare… unii folosesc cuvintele, altii imaginile… poate ca generatiile de acum vor comunica altfel, la un alt nivel. Vor reusi sa imbine cuvantul si imaginea pentru a descoperi pasiuni comune… poate…

8 Comments

  • lotusull Posted 30/05/2011 17:31

    Andres, eu cred ca unii fac poze, iar altii – destui de putini, fac fotografii.
    Chestie de nuanta daca vrei 🙂
    Si in capul meu, fotografia inseamna mai mult decat sa prinzi clipa si s-o inghesui intr-un cadru. Inseamna sa privesti cu ochii larg deschisi la ceea ce ai in fata si sa captezi ceva, ceva ce nu oricine poate; inseamna sa-i conferi un sens, sa nasti o intrebare, sa zamislesti o stare. Caci fotografia, la fel ca si cuvantul scris are o forma si are un continut. Continutul e legat de starea ce-o creeaza; de urma ce-o lasa in sufletul cuiva, care-o priveste.
    Cele de mai sus, le-am spus eu, asa ca pozara ocazionala ce sunt 😛
    Da’ vorba aia…de ce n-as fi si eu specialista in toate ? 😛

  • andres Posted 30/05/2011 17:35

    Pozara ocazionala sunt si eu, dar uneori surprind niste imagini care, cum ai spus si tu, zamilisesc stari… Mi-ar fi placut sa fiu fotograf si poate ca intr-o alta viata voi alege asta de timpuriu, sa nu am regrete, nu de alta!

    PS. E loc pentru specialisti peste tot si in toate 😀

  • Clax Posted 31/05/2011 01:23

    Nu multi se descurca intradevar cu fotografia, chiar daca acum tehnologia te ajuta enorm.

  • andres Posted 31/05/2011 12:35

    Cam asa e, de la fotografia de ocazie la cea profesionista e un pas mare. Dar asta nu inseamna ca nu se poate 😀

  • Dana Posted 31/05/2011 15:32

    Pentru mine fotografiile reprezinta un obstacol in calea uitarii unor stari de spirit . In spatele multora exista senzatii care renasc la fiecare noua vizionare.

  • andres Posted 31/05/2011 15:37

    Stiu senzatia asta Dana, e minunat sa te uiti in urma si sa descoperi stari de spirit, zambete, fericiri marunte desenate pe chipuri de alta data… Nu degeaba se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte!

  • sebubu Posted 01/06/2011 09:48

    plus ca am vazut multi care investesc zeci de milioane in DSLR-uri de ultima generatie si fac poze in modul AUTO….pentru asta poti folosi foarte ok si un aparat compact care costa cateva sute de lei
    si mai e ceva….ok, faci zeci de mii de poze/fotografii/etc….oare e cineva care sa stea sa se si uite la ele?

  • andres Posted 01/06/2011 13:06

    Sebu, cu siguranta nu avem cum sa ii intelegem pe respectivii… eu mai fac poze pe auto decat rar, ca am descoperit butoane noi la aparat. Iar daca ai scula din aia, pfoaaaaaaaa! I-as bate cu linia peste degete!
    Si sa stii ca se uita… ei, peste ani, cand trebuie sa le stearga sau nici atunci. Ar trebui sa imi fac si eu curat pe aici 😀

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.