Si vai! Cum mai aspiram noi la onoarea de a avea voie sa pasim in acel univers, al scarii profesorilor, ca sa nu zic de cancelarie. Dar aveam momentele noastre de glorie, o data la nu stiu cat timp venea ziua de serviciu „pe scoala”. 3 elevi erau de serviciu si aveau libertatea de a pasi pe scara de vis! Ba chiar sa intre si in cancelarie. Cred ca am intrat o singura data in cancelarie… Ufff! Ce emotii! Si in orele lungi pe care le petreceam pazind soneria/cancelaria/usa elevilor traiam ca un profesor. Paseam pe scarile lui, cu mandrie.

Privind acum spre acele clipe… le gasesc puerile si „scara profesorilor” o doza de mandrie fara temei. Poate ca daca s-ar fi amestecat si ei printre noi, ar fi fost mai liniste si s-ar fi pastrat curatenia (de care se plangeau mereu ca ar lipsi 😀 ), poate ca daca am fi fost tratati cu respect si nu cu amenintari am fi fost la randul nostru mai temperati in a face nazdravanii. Dar na, nu pot judeca un fel de gandire, de multi ani invechit, mai ales ca unii dintre copii sufereau de cretinism acut, asa cum sunt convinsa ca sunt si acum… Dragii de ei, profesorii, ne-au lasat amintiri frumoase, unii 2-uri, altii cataloage in cap, cei mai speciali ne-au lasat balbe si cuvinte reinventate sau asa numitele „perle ale profesorilor”. Au fost ani atat de frumosi… Ma incearca o nostalgie si un dor nedefinit de colegi si porecle, de pauza mare si framantarile acelor ani, de concurenta intre scoli si expresiile de genul „aia din 190 cica sunt cei mai buni, dar si 110 are cativa fruntasi…”.

Nostalgia trece insa repede! Nu as mai repeta niciunul dintre ani. Prezentul bate orice trecut si orice amintire! Vorbeam asa, in general.

The post Generalitati first appeared on Andreea Ban.