Generalitati

time read
Articolul are 403 cuvinte și se citește în 1 minute.

Am trecut astazi prin fata unei scoli pe care o vad aproape in fiecare zi, o vad si atat. Astazi insa am patruns cu privirea in interior, pe scari si acea imagine m-a transpus in alta lume, pe vremea cand eram eu intr-o scoala generala. Ma gandesc acum si ma intreb de ce erau scari speciale pentru profesori si scari pentru elevi? De ce profii se plimbau tantosi pe scarile lor si noi, la gramada pe ale noastre. Ei erau un fel de zeitati care ne pedepseau cu vorbe de ocara atunci cand eram prinsi ca o luam pe scurtatura pe scara lor magica.

Si vai! Cum mai aspiram noi la onoarea de a avea voie sa pasim in acel univers, al scarii profesorilor, ca sa nu zic de cancelarie. Dar aveam momentele noastre de glorie, o data la nu stiu cat timp venea ziua de serviciu „pe scoala”. 3 elevi erau de serviciu si aveau libertatea de a pasi pe scara de vis! Ba chiar sa intre si in cancelarie. Cred ca am intrat o singura data in cancelarie… Ufff! Ce emotii! Si in orele lungi pe care le petreceam pazind soneria/cancelaria/usa elevilor traiam ca un profesor. Paseam pe scarile lui, cu mandrie.

Privind acum spre acele clipe… le gasesc puerile si „scara profesorilor” o doza de mandrie fara temei. Poate ca daca s-ar fi amestecat si ei printre noi, ar fi fost mai liniste si s-ar fi pastrat curatenia (de care se plangeau mereu ca ar lipsi 😀 ), poate ca daca am fi fost tratati cu respect si nu cu amenintari am fi fost la randul nostru mai temperati in a face nazdravanii. Dar na, nu pot judeca un fel de gandire, de multi ani invechit, mai ales ca unii dintre copii sufereau de cretinism acut, asa cum sunt convinsa ca sunt si acum… Dragii de ei, profesorii, ne-au lasat amintiri frumoase, unii 2-uri, altii cataloage in cap, cei mai speciali ne-au lasat balbe si cuvinte reinventate sau asa numitele „perle ale profesorilor”. Au fost ani atat de frumosi… Ma incearca o nostalgie si un dor nedefinit de colegi si porecle, de pauza mare si framantarile acelor ani, de concurenta intre scoli si expresiile de genul „aia din 190 cica sunt cei mai buni, dar si 110 are cativa fruntasi…”.

Nostalgia trece insa repede! Nu as mai repeta niciunul dintre ani. Prezentul bate orice trecut si orice amintire! Vorbeam asa, in general.

3 Comments

  • Orasul Gandurilor Posted 18/01/2011 21:37

    amintiri din copilarie. am ajuns in momentul acela unde iti aduci aminte de copilarie ca ceva de foarte de demult. deodata, suntem maturi.

  • Orasul Gandurilor Posted 18/01/2011 21:42

    nu stiu daca am comentat ceva, ca nu stiu daca astept sa imi moderezi postul sau ce, ca nu-mi zice nimic.

  • andres Posted 18/01/2011 22:19

    da, exact! deodata. si cautam drumul de ieri catre azi, dar ramane doar o amintire, ca o ceata… ca acum, afara.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.