Two worlds. One future.

Imaginati-va doua lumi. Lumea de jos si lumea de sus. Aceste lumi au centre gravitationale diferite. Se intampla ca un el dintr-o lume sa cunoasca o ea din cealalta lume. Se intampla ca acestia doi sa se indragosteasca. Cum vor face ei sa fie impreuna? Poate iubirea sa invinga legile fizicii? In filmul de fata se pare ca da. Iubirea are caile ei de a ajunge acolo unde isi propune.

Imi plac povestile in care lumea e asezata altfel, in care suntem nevoiti sa ne desprindem de ceea ce inseamna normal si sa ne asezam in normalul altora, in realitatea altora. Upside down (Intre doua lumi) a reusit sa-mi capteze atentia si nu m-a dezamagit. Am vazut trailerul si am fost cucerita de poveste. Filmul, a fost, cum sa spun, exact ce aveam nevoie in acea noapte cu stele. Am „pasit” in poveste cu entuziasm si curiozitate si am iesit placut surprinsa.

Adam si Eden s-au cunoscut pe cand erau copii. Veneau din doua lumi diferite. Lumea de jos si, respectiv, Lumea de sus. Lumea de jos era cea saraca si pedepsita, parca, pentru aceasta situatie de catre Lumea de sus. Desi toata lumea privea in sus, cu totii sustineau ca Lumea de sus e sus, chiar daca si cei de sus priveau catre Lumea de jos in sus. Are vreun sens ce spun? Flirtul lor inocent se transforma in iubire si, la un moment dat, Adam realizeaza ca nu poate merge mai departe fara a incerca sa obtina ceea ce isi doreste, sa fie alaturi de persoana iubita. Gravitatia? Un fleac! Iubirea o va invinge. Mi s-a parut putin cam prea roz solutia, dar filmul pana la urma e o poveste de dragoste cu iz de basm SF. Asa ca de ce sa nu accept si pulberea de albine roz?

Cum resuseste Adam sa invinga gravitatia? Cum si in ce conditii ajunge el in Lumea de sus? Veti vedea in film. Eu am avut multe semne de intrebare, insa am incercat sa raman in zona romantica a filmului. Partea tehnica e cam dubioasa. Sa zicem ca drumul parcurs are sens, ca Adam e un fizician bun, insa, atunci cand sta cu capul in jos mi se pare ca ar avea o atitudine foarte nerealista. Corpul lui nu se comporta normal… Hmm, dar ce e normalul in acest film?

Desi am auzit initial ca scenariul filmului ar fi slab, ca sunt o gramada de clisee si ca totul se rezuma la o poveste siropoasa de dragoste, am urmarit filmul cu interes si, dupa cum am spus mai sus, am fost placut surprinsa. Am „intalnit” un Jim Sturgess simpatic, dar eclipsat de o Kirsten Dunst talentata – daca e sa o luam asa, bine plasata in Lumea de sus. In ciuda comentariilor rautacioase la adresa actorului si a interpretarii sale, eu cred ca a reusit sa faca din Adam personajul care trebuia sa fie, rupt din Lumea de jos, si sa ii dea lui Eden aura aceea de perfectiune, de „produs” al unei lumi evoluate si stralucitoare.

Daca va plac povestile de dragoste, atunci trebuie sa vedeti Upside Down. Este acel film care reuseste sa te scoata din lumea ta si sa te faca sa traiesti pentru aproape doua ore o alta viata. Este filmul care te face sa iti pui intrebari si sa visezi la ce ar fi daca ar fi.

Upside down (2012)

The post Intre doua lumi sta iubirea first appeared on Andreea Ban.

Inchid ochii si imi imaginez ca dincolo de noaptea asta cu stele va fi o zi cu ploaie sau poate o zi cu mare, cu nisip si valuri mici. Si totusi… maine dimineata ma voi pierde din nou in povestea cartii mele cu rochii lungi de matase, cartea in care toti iubesc dar nimeni pe cine ar trebui. Spunea la un moment dat unul dintre personaje ca cele mai frumoase sunt iubirile imposibile. Am lasat cartea din mana si gandurile mi-au zburat aiurea, s-au strans in semne de intrebare si zambet amar. Sa fie oare iubirile cele mai frumoase cele imposibile?

Poate ca da. Poate ca atunci cand totul e posibil devine prea simplu… poate ca cei mai multi dintre noi ajung sa isi asume iubirea celuilat si uita sa-l mai admire, sa-l mai pretuisca, uita sa ii dea atentie si, cel mai important, sa il iubeasca. „Dar draga, stii ca te iubesc, doar sunt cu tine” este modul cel mai simplu de a vedea ca cineva a uitat ca iubirea se castiga in fiecare zi si nu prin simpla prezenta. Stiu ca nimic nu e mai apasator decat o relatie lipsita de pasiune, de sentiment si candva demult mi-am spus ca voi merge mereu inainte. Ca voi pleca atunci cand ma voi simti sufocata, atunci cand nu voi mai primi ceea ce am nevoie. Am spus ca voi pleca atunci cand voi fi obosit sa lupt. Si asa am facut… fie ca a fost relatie, ca a fost job sau o asa-zisa prietenie. Mi-am luat jucariile si am plecat. Culmea e ca de fiecare data mi-am dorit sa vina o data viitoare in care sa nu mai plec, sa vina clipa in care sa raman si sa iubesc pentru totdeauna, sa ma indrept catre departe alaturi de cineva. Mi-am dorit mereu sa traiesc pasiunea unei relatii imposibile intr-un posibila.

Ma intelege cineva? Ca eu m-am pierdut printre cuvinte. Si ascult o melodie, o ascult de cateva ore iar si iar… Gandurile mi se frang in zbor si ma intreb daca nu cumva nu ar fi mai simplu sa nu mai iubim deloc. De ce atatea complicatii si inimi galopand printre asteptari? De ce atatea minute, ore pierdute privind ceasul si sperand ca telefonul va suna cu melodia aceea, a lui, a ei? De unde dorinta ca celalalt va spune si peste ani de stat sub acelasi acoperis „mi-a fost dor de tine”? Mai bine ne-am folosi unii de altii si am lasa inima in pace, sa isi cante bataile linistita.

Si totusi iubirea… doar ea ne face sa traim cu adevarat. Ne ridica si ne coboara. Ne face sa plangem de bucurie si de tristete. Iubirea ne face sa fim frumosi, sa vedem frumos, sa ne dorim frumos. Iubirea ne arata partea colorata a vietii si soarele si stelele. As vrea sa ma imbratiseze in fiecare zi…

Bedouin Soundclash feat. Coeur De Pirate – Brutal Hearts

The post So use me… first appeared on Andreea Ban.

Se intampla sa fie zile mai gri, zile fara soare si cu ploi reci, dusmanoase. Se intampla sa ni se scufunde corabiile una cate una si nicio raza de soare nu are puterea de a mai straluci pentru ochiul nostru… sau ochiul nostru e lipsit de vointa de a vedea… Acelea sunt momentele in care speranta pare a muri incet, dar tocmai atunci ea e mai puternica. Fara ea am fi morti, ingropati si uitati.

Inchid ochii si incerc sa-mi vad speranta… e colorata, e ca pumnul asta de creioane din care trebuie sa aleg unul. Si speranta mea cea colorata isi ia cate o culoare si ramane asa un timp, o viata… Si voi desena cu ea tot ce ma inconjoara, voi colora aerul si norii, voi contura zambete pentru totdeauna.

Imi aduc aminte ca atunci cand eram micuta desenam povesti, puneam pe hartie (sau pereti) imagini doar de mine intelese. Printese cu rochii lungi, gradini cu flori, soarele cu cerul si apele line. Incercam sa pun acolo si stropul de stralucire din imaginatia mea, insa desenele ramaneau fade. Doar speranta le facea sa fie cum vroiam eu. Un plan pentru viitor. Ma pregateam de pe atunci sa scriu. Imi asezam cuvintele in desene. Acum, dupa ani, imi caut cuvintele in culoare, in imagine, in creioane care deseneaza speranta pe ici pe colo.

Aleg culoarea verde. Speranta mea e verde. Si cu verde pot colora fericirea, pot colora iubirea si zilele de vara. Doar verdele poate cuprinde in el linistea si zgomotul in acelasi timp, doar verdele poate colora ochi de fata si de baiat in acelasi timp, doar verdele e primavara si vara… si vis.

Speranta voastra ce culoare are?

The post Culoarea sperantei first appeared on Andreea Ban.

The post Copiii vorbesc despre iubire first appeared on Andreea Ban.

The post Iubirea e pretutindeni… first appeared on Andreea Ban.

Mai multe informatii despre lansare gasiti aici: Iubirea.

The post Luna iubirii incepe din 28 ianuarie! first appeared on Andreea Ban.