So use me…

time read

Articolul are 545 cuvinte și se citește în 2 minute.

Mi-am inceput ziua cu o dimineata aurie. Asteptam ploaia. Am visat-o si am avut senzatia pentru o secunda ca este aievea. Simteam adierea vantului dinspre fereastra, dar parfumul ploii lipsea. Si nici vant nu era, doar aerul plimbat de ventilator, dragul de el! Am alunecat din vis intr-o zi de joi. In ziua care s-a stins acum in noapte.

Inchid ochii si imi imaginez ca dincolo de noaptea asta cu stele va fi o zi cu ploaie sau poate o zi cu mare, cu nisip si valuri mici. Si totusi… maine dimineata ma voi pierde din nou in povestea cartii mele cu rochii lungi de matase, cartea in care toti iubesc dar nimeni pe cine ar trebui. Spunea la un moment dat unul dintre personaje ca cele mai frumoase sunt iubirile imposibile. Am lasat cartea din mana si gandurile mi-au zburat aiurea, s-au strans in semne de intrebare si zambet amar. Sa fie oare iubirile cele mai frumoase cele imposibile?

Poate ca da. Poate ca atunci cand totul e posibil devine prea simplu… poate ca cei mai multi dintre noi ajung sa isi asume iubirea celuilat si uita sa-l mai admire, sa-l mai pretuisca, uita sa ii dea atentie si, cel mai important, sa il iubeasca. „Dar draga, stii ca te iubesc, doar sunt cu tine” este modul cel mai simplu de a vedea ca cineva a uitat ca iubirea se castiga in fiecare zi si nu prin simpla prezenta. Stiu ca nimic nu e mai apasator decat o relatie lipsita de pasiune, de sentiment si candva demult mi-am spus ca voi merge mereu inainte. Ca voi pleca atunci cand ma voi simti sufocata, atunci cand nu voi mai primi ceea ce am nevoie. Am spus ca voi pleca atunci cand voi fi obosit sa lupt. Si asa am facut… fie ca a fost relatie, ca a fost job sau o asa-zisa prietenie. Mi-am luat jucariile si am plecat. Culmea e ca de fiecare data mi-am dorit sa vina o data viitoare in care sa nu mai plec, sa vina clipa in care sa raman si sa iubesc pentru totdeauna, sa ma indrept catre departe alaturi de cineva. Mi-am dorit mereu sa traiesc pasiunea unei relatii imposibile intr-un posibila.

Ma intelege cineva? Ca eu m-am pierdut printre cuvinte. Si ascult o melodie, o ascult de cateva ore iar si iar… Gandurile mi se frang in zbor si ma intreb daca nu cumva nu ar fi mai simplu sa nu mai iubim deloc. De ce atatea complicatii si inimi galopand printre asteptari? De ce atatea minute, ore pierdute privind ceasul si sperand ca telefonul va suna cu melodia aceea, a lui, a ei? De unde dorinta ca celalalt va spune si peste ani de stat sub acelasi acoperis „mi-a fost dor de tine”? Mai bine ne-am folosi unii de altii si am lasa inima in pace, sa isi cante bataile linistita.

Si totusi iubirea… doar ea ne face sa traim cu adevarat. Ne ridica si ne coboara. Ne face sa plangem de bucurie si de tristete. Iubirea ne face sa fim frumosi, sa vedem frumos, sa ne dorim frumos. Iubirea ne arata partea colorata a vietii si soarele si stelele. As vrea sa ma imbratiseze in fiecare zi…

Bedouin Soundclash feat. Coeur De Pirate – Brutal Hearts