You know what else can kill you? Doctors!

A million Ways to Die in the West tradus, nu pricep de ce, Urma scapă turma, e o comedie absurdă. În mod normal aș fi încheiat aici, absurdul filmului fiind esența. Însă, prezența unui anumit actor în acest film nu îmi dă pace.

Până la actorul cu pricina, să vă spun câteva cuvinte despre film. Este amuzant, pe alocuri, dar nu este super-comedia pe care mi-o doream. Da, aștept o comedie bună de mult timp. O comedie din aceea la care să râzi până te doare burta și te dor și fălcile, o comedie la care să plângi de atâta râs. Urma scăpă turma (chiar nu sună bine traducerea asta!) e filmul ala prost care adună actori buni și foarte buni, numai de-o scoate nițică audiență. Și cum naiba să nu vrei să vezi un film în care sunt așezați frumușel, unul lângă celălalt, Charlize Theron, Amanda Seyfried, Liam Neeson, Neil Patrick Harris, Seth MacFarlane? Te uiți și speri că povestea te va da pe spate. Dar rămâi cu speranța.

În cazul de față avem o poveste de dragoste înfășurată într-o serie de întâmplări tembele, împușcături și bătăi cum numai în vest aveau loc, o poveste în care el, Albert, este oier și fricos nevoie mare, iar ea, Louise, o fetișcană care vrea mai mult de la viață, vrea un bărbat adevărat. În peisaj apare Foy, proprietarul unei mustățării, care o cucerește pe fată. Desigur, personajul principal are și el parte de femeia-zeiță aparută de nicăieri și care îl pune pe picioare. În jurul lor se întâmplă filmul. Avem băiatul bun, un fel de călărețul singuratic și al lui Tonto – un Tonto la propriu. Avem băiatul rău, ăla care îi împușcă pe toți pentru că e rău. Avem di tăti pentru toți.

Știți de ce nu vă spun mai multe despre acțiune? Pentru că aveți trailerul mai jos. Nu vreau să vă stric surpriza… cât mai e din ea. Dar să știți că sunt câteva faze care rămân și gâdilă bine a râs. Faza cu oaia e genială (nu, nu e spoiler, sunt multe oi și multe faze, dar este una dată naibii!), apoi faza cu dolarul. Hmm… atât vă spun, că nu vreau să dați cu ocări p-aici.

Și acum să revin la motivul pentru care mi-am pierdut timpul pentru a scrie despre acest film. Ryan Reynolds. Apare, dragul de el, într-un rol secundar timp de cinci secunde. Da, cinci secunde întregi. Și moare. E împușcat. Este unul dintre modurile în care se moare acolo, în vestul ăla cretin. Dar în acele cinci secunde am avut timp să tresar, să ridic un deget și să spun sus și tare: „uiteeeee! e el, el, e…” Apoi pulsul mi-a crescut și filmul a căpătat sens. Dacă știam că va juca și mirobolantul poate că entuziasmul mi-era mai mare și aș fi perceput altfel filmul. În cazul de față m-am ales cu două faze simpatice și un Ryan împușcat. Cum unde? În Vest. În cazul în care ați văzut filmul și nu l-ați observat, uitați și dovada (IMDB știe tot):

Acestea fiind spuse, vă invit să vedeți filmul, dar nu vă luați cu voi așteptările mari. Luați-le pe cele mici, măsura XS, și vă veți amuza cu siguranță!

A Million Ways to Die in the West (2014)

The post Ryan Reynolds și cum se moare în Vest first appeared on Andreea Ban.

Listen to me very carrefully, Kim… the first movie was very successful, so your mother is going to be taken.

Daca ar fi sa rezum Taken2 la o singura fraza, cea de mai sus este perfecta! Acest Taken2: Teroare in Istanbul a reluat povestea primului film, nu neaparat pentru ca o cerea, ci pentru ca a avut succes si a incercat sa repete figura. De ce sa nu fie mulsa vaca pana la capat?!

La prima vedere filmul e bun. Liam Neeson isi ia rolul in serios, asa cum stie el mai bine. E baiatul bun, dar al naibii de rau si da cu toti banditii de pamant. Daca s-a intamplat sa vedeti primul Taken (si cred ca sunt foarte putin cei care nu l-au vazut inca), atunci lucrurile nu mai sunt chiat atat de minunate. E ca si cum actiunea, aceeasi actiune, s-ar muta dintr-un oras in altul. Are loc o rapire si fostul agent CIA, Bryan Mills, trebuie sa salveze situatia, aceasta situatie fiind familia. Daca o salveaza? Ei bine, da. Nu e niciun secret in faptul ca Neeson e un fel de Bruce Willis cu al sau Die Hard, pur si simplu nu vrea sa moara. Dar, pentru cei care ati ridicat spranceana asupra dezvaluirii finalului, va spun ca nu aceasta este important, ci drumul pana la final. Filmul e de vazut, dar nu va asteptati la cine stie ce. Asta daca ati vazut de curand prima parte. Altfel, incercat sa nu va aduceti aminte de actiunea de acolo… Vizionare placuta!

PS. Finalul ramane deschis si de aceasta data. Oare de ce exista tendinta aceasta de a lungi un film un alte si alte parti? Daca vrem seriale, pai ne uitam la seriale… Ce parere aveti?

Taken2: Teroare in Istanbul (2012)

The post Teroare (previzibila) in Istanbul first appeared on Andreea Ban.