Totul incepe cu nasterea unui uragan si a unei promisiuni intre un el si o ea. I-am crezut o “perioada de pagini” sortiti unul altuia, un el si o ea separate de destin, dar care vor lupta cu ei, cu timpul, cu tot pentru a fi impreuna. M-am inselat. Si cred ca acest sentiment il au toti cei care citesc aceasta carte. M-am simtit oarecum insealata de autor. Happy end-ul pe care mi l-am dorit eu la inceput, a fost cu totul altul decat cel gandit de autor… si acela a fot cel perfect! E ciudat cum unii au talentul sa iti arate ca e bine nu ceea ce crezi tu ca e bine, ci ceea ce cred ei. Asta inseamna sa fii scriitor. Marc Levy este in aceasta carte magicianul, fauritorul unui destin, este Dumnezeul povestii.

Protagonistii, Susan si Philip, se despart dupa multi ani petrecuti impreuna. El o iubeste. Ea… pare ca l-ar iubi, insa ceva o tine departe de el (”Uneori uit ca ma iubesti asa cum ma iubesti, si ma simt vinovata ca nu te pot iubi la fel”). Sa fie trauma traita in copilarie, sa fie o doza imensa de egoism? Alege sa se inroleze in Corpul Pacii si sa plece in Honduras, in mijlocul calamitatilor. Philip ramane pe loc pentru a-si face o cariera in Manhattan, nu inainte de a promite ca ii va fi alaturi atunci cand va fi chemat.

Si viata ii poarta pe amandoi pe carari diferite, fiecare lupta pentru propriile obiective, propriile vise, legati fiind unul de calalat prin cuvinte, scrisori care in timp devin din ce in ce mai rare. Cand Philip o gaseste pe Mary, Susan isi arata pentru prima data egoismul sau atunci l-am observat eu… Cu toate ca rectia ei emana o gelozie dureroasa, continua sa se tina departe de el nu inainte de a-i aminti ca la un moment dat e posibil ca ea sa il cheme. Este corect oare? E corect sa tii un om in sah o viata? Este asta iubire sau doar un egoism fara margini?

Si acel moment apare intr-o zi, dupa multi ani. Philip se trezeste la usa cu Lisa, fiica lui Susan. Afla ca Susan murise lasandu-si fiica in grija lui. De aici incepe adevarata poveste. Daca la inceput am crezut cu tarie ca este povestea celor doi despartiti de soarta, acum am realizat ca de fapt povestea este alta. O poveste de iubire absolute superba. Si autorul a reusit sa faca trecerea atat de subtil… un adevarat magician al cuvantului!

Mi-a placut foarte mult ideea paradoxului, cel al lui Mary: „eu poate nu voi niciodata mama ta, dar tu vei fi intotdeauna fiica mea” si cel al Lisei: „eu poate nu pot fi niciodata fiica ta, dar tu vei fi mereu mama mea”. Mi-au parut a fi adevarate declaratii de iubire, declaratii pe care le-au facut pentru eternitate. Cred ca fiecare ducem cu noi cel putin un paradox de acest gen, fiecare avem cate o iubire neimpartasita in suflet, o iubire pe care o declaram pentru a nu se stinge in neant…

Care a fost inceputul acestui roman si unde ne-a dus la final, nu conteaza prea mult. Drumul e important, rasucirile impuse de viata care ne invart pe noi, vin ca nebunia unui uragan si ne arunca de colo-colo fara a tine cont de ceea ce ne dorim, de iubirea si visurile noastre. Finalul este neasteptat cum e viitorul, cum e ziua de maine…

O carte pe care nu trebuie sa o ratati! E despre iubire si uragane, pentru ca iubirea este un uragan. Nu stii de unde vine, unde te duce si cum reusesti sa treci peste…

Unde esti? de Marc Levy
Editura Trei

* Cartea lunii februarie pe The Club of Serial Readers.

The post Unde esti?, de Marc Levy first appeared on Andreea Ban.

Cumpara Cartea

Nu imi vine sa cred ca am asteptat atata timp pana sa deschid cartea asta. Nu cititsem inainte Marc Levy, insa ceva imi spunea ca trebuie neaparat citit. Am recomandat chiar, carti scrise de el… Si acum am terminat de citit “Si daca e adevarat…”! Este o carte superba. Daca ar fi sa o descriu in cateva cuvine, as spune asa: iubire, speranta, mare, iubire, prietenie, incredere, viata, moarte, iubire.

Am repetat cuvantul iubire pentru ca e esenta tuturor lucrurilor, in ea sta speranta si sensul vietii. Si nu va ganditi ca e vorba doar de iubirea pentru partener, ci iubirea aceea fara sfarsit pentru semeni, pentru viata, pentru ceea ce e frumos. E iubirea fata de momentul prezent, iubirea pentru soare si pentru mare, iubirea ce se naste din nimic.

In aceasta carte iubirea apare din (o sa radeti!) dulap, apare ca o naluca si nu vrea sa mai dispara. Protagonistul devine nebunul subjugat propriei imaginatii, dar e in acelasi timp nebunul care isi traieste iubirea altfel decat noi ceilalti. Se spune ca dragostea e oarba, te duci catre ea cu ochii inchisi si nu mai vezi nimic in jur. Arthur era singurul care o vedea pe Lauren, ceilalti fiind orbii din lumea lui. Acest lucru nu l-a impiedicat sa traiasca cele mai frumoase clipe…

Lauren, fantoma – cum a denumit-o prietenul lui Arthur – suferise un accident de masina si intrase in coma. Dupa o anumita perioada reuseste sa i se arate lui Arthur, actual chirias in fostul ei apartament. De aici o adevarata aventura… Totul se invarte in jurul imaginarului. Este oare Arthur nebun? Este totul in mintea lui? Cum e oare sa ai un secret pentru care altii te-ar pune in camasa de forta si pe care arzi sa il spui cuiva?

“- Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea, daca ai vrea sa ai incredere in mine, atunci poate ca vei sfarsi prin a ma crede si aste e foarte important fiindca esti, fara sa stii, singura persoana din lume cu care pot imparti acest secret.” Aceasta este introducerea pe care Lauren i-o face lui Arthur la inceput si, de asemenea, replica de final a lui Arthur catre ea.

Povestea poate avea multe interpretari, depinde foarte mult de starea de spirit in care esti. Eu am ales varianta in care dragostea invinge orice obstacol. Arthur este in cautarea sinelui, incearca sa descopere trecutul pentru a putea pasi senin catre viitor si nu poate face acest lucru pana la aparitia fantomei lui. Moartea timpurie a mamei il tine intr-o stare de coma a simturilor pana tarziu, la maturitate. Abia atunci cand intelege sufletul mamei, cand reuseste sa priveasca prin ochii lui de adult trairile ei, se simte pregatit sa mearga mai departe. Dar acesta e momentul in care Lauren se stinge si sentimentul ca a pierdut-o pentru totdeauna il distruge.

Lauren este pentru el un fel de oglinda personala, il ajuta sa se cunoasca, sa vada dincolo de aparente, sa pretuiasca viata cu fiecare secunda. Aici m-a impresionat foarte mult un joc pe care i-l propune ea: “Ii ceru sa-si inchipuie ca a castigat un concurs al carui premiu este urmatorul: in fiecare dimineata, o banca ii va deschide un cont creditor de 86 400 de dolari. Insa cum orice joc are regulile lui, si acesta are doua:
– Prima este ca tot ce n-ai cheltuit in cursul zilei iti este luat seara, nu poti trisa, nu poti vira banii pe un alt cont, poti doar sa ii cheltuiesti (…) A doua regula: banca poate intrerupe acest mic joc fara preaviz; in orice moment, iti poate spune gata s-a terminat, ca inchide contul si ca altul nu o sa mai fie. Tu ce ai face?”
Este un joc care te pune pe ganduri mai ales atunci cand ii afli esenta, si anume ca “Banca asta magica o avem cu totii, este timpul! Cornul abundentei al secundelor ce se scurg.”

In fiecare dimineata suntem creditati cu cele 86 400 de secunde si depinde de noi cum le traim, cum le folosim. La finalul zilei cele nefolosite nu se reporteaza si, de asemenea, timpul de care dispunem poate sa dispara brusc…
O lectie de viata! Nu-i asa?

Nu va voi spune mai multe, va las sa descoperiti povestea scrisa de Marc Levy in primul sau roman “Si daca este adevarat…” ecranizat de catre Steven Spielberg in 2005 ( Just Like Heaven).

Si daca e adevarat…, de Marc Levy
Editura Trei

The post Si daca e adevarat… first appeared on Andreea Ban.