Visam la jobul ideal? La sufletul pereche? La casa visurilor? La plimbari sub clar de luna?… Da, visam. Din pacate, de cele mai multe ori, uitam sa ne traim visurile. Sa fim prezenti la implinirea lor. Suntem mereu cu un pas inaintea prezentului. Traim intr-un viitor imaginat, dorit. In loc sa ne oprim si sa traim momentul, sa imbratisam ploaia sau soarele, noi plecam mai departe in cautarea unui alb absolut.

Regasesc aceasta tendinta in mine si incerc sa ma temperez. Fiecare pas pe care il fac parca trece peste momentul magic al impliniriil. Si il fac sa stea, sa mai ramana putin pe loc pentru a imbratisa fara margini, pentru a savura clipa care nu se va mai intoarce, se va transforma in alta si in alta.

Si asta ne este drumul. Ardem etape si uneori ne ramane doar fumul. Amintirea e umbrita de graba, de lipsa rabdarii. Poate ca ar trebui sa stam in loc si sa iubim fara sfarsit, ar trebui sa ne bucuram de fiecare moment din viata la adevarata valoare. Aceste momente nu se vor intoarce niciodata si noi vom continua sa alergam dupa naluci. Dorinta de ieri implinita azi are nevoie de timp doar pentru ea. Pasul catre maine e doar iluzie. Se indreapta catre un alb nesfarsit…

The post Drumul catre alb first appeared on Andreea Ban.