In the battle between good and evil, an immortal holds the key.

Îmi plac filmele care au la bază cărți și îmi plac filmele care, plecând de la povești știute, reușesc să deseneze alte și alte lumi. I, Frankenstein este unul dintre ele. Filmul are la bază povestea celebrei Mary Shelley și ajunge cu ea până în prezent, un prezent distopic – că tot se poartă distopia -, un prezent în care lupta dintre bine și rău este dusă de gargui și demoni.

Deși am auzit mai mult de rău decât de bine despre acest film, eu l-am găsit interesant. Ideea de gargui mi-a plăcut foarte mult, creaturi neexploatate până acum. Din păcate ideea a fost prea puțin dezvoltată, poate pentru că miezul era Frankie sau poate pentru că cineva nu a fost suficient de inspirat. Nu de alta, dar când ai o idee bună, mai mult, una nouă și strălucitoare, ar trebui să o descoși până nu mai rămâne nimic de ea. Altfel, vor apărea alții…

Despre film, după cum v-am obișnuit, nu voi spune prea multe. „Monstrul” lui Victor Frankenstein, botezat mai târziu Adam (Aaron Eckhart), pleacă în lume după ce creatorul său trece în lumea celor drepți. Hoinărește el vreo 200 de ani și revine apoi la domnii gargui pentru că este urmărit de tipul rău. Oare de ce i-au trebuit atâția ani pentru a dori să afle răspunsuri la niște întrebări? Aaa, clar, pentru a avea unii acces la tehnologie. Așa, nenea ăsta rău, Naberius (Bill Nighy), îl caută pe Frankie pentru că e soluția nemuririi și trezirii din somn a armatei de drăcușori. Adică el, Frankie, era produsul creatorului său și cheia succesului, a împlinirii dorințelor lui Naberius. Garguii îl vor și ei pentru a nu-l lăsa pe mâna demonilor.

Dacă subiectul nu vă mișcă sprânceana, atunci aflați că, deși filmul a fost destul de violent, nu am avut parte de sânge. Moartea îi transforma pe unii în lumină, pe alții în foc, iar purtătorii de lichid roșu au reușit să și-l păstreze. O bilă în plus. Garguii – paznici ai omenirii, luptători împotriva demonilor, o altă bilă mare și frumoasă pentru film. I-aș mai da o bilă albă și minunatului Eckhart, deși nu pot spune că am fost foarte atentă la el… adică, am fost, dar nu… Ok. Bila neagră merge la Frankie (culmea!). Cum naiba a reușit Victor să creeze un asemenea specimen din opt (dacă greșesc vă rog să mă corectați) cadavre. Se vede clar că este cusut, făcut din bucăți, dar se îmbină atât de bine, prea bine domnule! Frankensteinul clasic mai șchiopăta, avea capul cam mare, era cum era. Acum, uitați-vă și voi…

Și, pentru ca povesta să fie completă, apare și fata. Apare și ideea de „oare se pupă?”, o idee tâmpită, desigur, dar am rămas cu un licăr de speranță că vom avea și o continuare, iar el, dragul de Frankie, va avea și zile frumoase, cu iubire și tot ce își dorește el acolo. Filmul e cam dubios, dar a mers. A avut doza de fantasy care să mă țină în fața ecranului până la final, iar la final să-mi doresc mai mult. Vi-l recomand!

Voi, cei care nu l-ați digerat, spuneți-mi și mie ce nu v-a plăcut, ce v-a plăcut, dacă… mi-s curioasă.   

I, Frankenstein (2014)

The post El, Frankie first appeared on Andreea Ban.

You think you know the story. You think you know the place. Think again.

Ma asteptam la cu totul altceva atunci cand am auzit de The Cabin in the Woods. Un film terifiant, pusti obraznici macelariti printre copaci, casa bantuita, hai niste morti plimbareti si insetati de sange (romantica imagine, asa-i?). Un horror ca de Halloween-ul lui 2012. Nu a fost sa fie… a fost chiar mai mult. Am cam ras. E drept, nu m-a lasat sa dorm, desi l-am vazut cu mult dupa miezul noptii si cu lumina stinsa – asa cum se vede un horror, dar nici nu m-a speriat. Nici macar un geam spart, un robinet sarit, ceva, o sperietura mica, mica. Nimic. Imi vin in minte doar faze comice.

Si totusi, de ce mi-a placut acest film? Simplu. Pentru ca nu ma asteptam sa fie asa. E cel mai amuzant film (care se vrea) horror pe care l-am vazut. O echipa de oameni de stiinta (cel putin asa pareau la inceput) fac un experiment. Cobaii sunt niste adolescenti pusi pe distractie si care spera sa aiba un sfarsit de saptamana de milioane. Vor avea cu siguranta un sfarsit, dar nu de milioane! Nu intru in detalii aici. Ar fi dragut sa il vedeti si sa fiti luati prin minunata surprindere. Nu pot sa nu va spun insa ca filmul reuseste sa parodieze cumva filmele horror cu monstri de diverse feluri, marimi, culori, monstri iesiti din mintea bolnava a omului. Si, ca un fel de rasplata pentru vizionarea filmului, o avem la final pe minunata Sigourney Weaver. A reusit sa ridice filmul cu cateva puncte… asta inainte sa moara de tot. Acestea fiind spuse, astept impresii!

PS. Incep sa cred ca nu mai exista inspiratie pentru filme de groaza. Am zis!

The Cabin in The Woods (2012)

The post Horror prin padure… sau nu?! first appeared on Andreea Ban.

The Decent: part2 (2009)

The post Si au coborat de tot! first appeared on Andreea Ban.