El, Frankie

I, FrankensteinIn the battle between good and evil, an immortal holds the key.

Îmi plac filmele care au la bază cărți și îmi plac filmele care, plecând de la povești știute, reușesc să deseneze alte și alte lumi. I, Frankenstein este unul dintre ele. Filmul are la bază povestea celebrei Mary Shelley și ajunge cu ea până în prezent, un prezent distopic – că tot se poartă distopia -, un prezent în care lupta dintre bine și rău este dusă de gargui și demoni.

Deși am auzit mai mult de rău decât de bine despre acest film, eu l-am găsit interesant. Ideea de gargui mi-a plăcut foarte mult, creaturi neexploatate până acum. Din păcate ideea a fost prea puțin dezvoltată, poate pentru că miezul era Frankie sau poate pentru că cineva nu a fost suficient de inspirat. Nu de alta, dar când ai o idee bună, mai mult, una nouă și strălucitoare, ar trebui să o descoși până nu mai rămâne nimic de ea. Altfel, vor apărea alții…

Despre film, după cum v-am obișnuit, nu voi spune prea multe. „Monstrul” lui Victor Frankenstein, botezat mai târziu Adam (Aaron Eckhart), pleacă în lume după ce creatorul său trece în lumea celor drepți. Hoinărește el vreo 200 de ani și revine apoi la domnii gargui pentru că este urmărit de tipul rău. Oare de ce i-au trebuit atâția ani pentru a dori să afle răspunsuri la niște întrebări? Aaa, clar, pentru a avea unii acces la tehnologie. Așa, nenea ăsta rău, Naberius (Bill Nighy), îl caută pe Frankie pentru că e soluția nemuririi și trezirii din somn a armatei de drăcușori. Adică el, Frankie, era produsul creatorului său și cheia succesului, a împlinirii dorințelor lui Naberius. Garguii îl vor și ei pentru a nu-l lăsa pe mâna demonilor.

Dacă subiectul nu vă mișcă sprânceana, atunci aflați că, deși filmul a fost destul de violent, nu am avut parte de sânge. Moartea îi transforma pe unii în lumină, pe alții în foc, iar purtătorii de lichid roșu au reușit să și-l păstreze. O bilă în plus. Garguii – paznici ai omenirii, luptători împotriva demonilor, o altă bilă mare și frumoasă pentru film. I-aș mai da o bilă albă și minunatului Eckhart, deși nu pot spune că am fost foarte atentă la el… adică, am fost, dar nu… Ok. Bila neagră merge la Frankie (culmea!). Cum naiba a reușit Victor să creeze un asemenea specimen din opt (dacă greșesc vă rog să mă corectați) cadavre. Se vede clar că este cusut, făcut din bucăți, dar se îmbină atât de bine, prea bine domnule! Frankensteinul clasic mai șchiopăta, avea capul cam mare, era cum era. Acum, uitați-vă și voi…

Aaron Eckhart

Și, pentru ca povesta să fie completă, apare și fata. Apare și ideea de „oare se pupă?”, o idee tâmpită, desigur, dar am rămas cu un licăr de speranță că vom avea și o continuare, iar el, dragul de Frankie, va avea și zile frumoase, cu iubire și tot ce își dorește el acolo. Filmul e cam dubios, dar a mers. A avut doza de fantasy care să mă țină în fața ecranului până la final, iar la final să-mi doresc mai mult. Vi-l recomand!

Voi, cei care nu l-ați digerat, spuneți-mi și mie ce nu v-a plăcut, ce v-a plăcut, dacă… mi-s curioasă.   

I, Frankenstein (2014)

1 Comment

  • Ionut Posted 25/04/2014 23:07

    Probabil faptul că a fost prea scurt şi s-au îngrămădit multe detalii a contribuit la deprecierea filmului, însă nici mie nu mi s-a părut aşa rău precum lasă unii de înţeles. Nu ştiu la ce se aşteptau ei de la acest film, dar pe mine nu m-a dezamăgit. Ce-i drept, nici nu pot spune că mi-a plăcut la nebunie, dar e ok… merge văzut.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.