„Uite cum aluneca frunzele din copaci! Priveste cat de portocaliu incepe sa fie totul!” imi striga mie o voce, o soapta. Si caut toamna prin parcuri, o caut prin copaci si nu e. Gandul mi-e la vara. Soarele imi arata o vara prelungita, insa nu mai arde. Cand el – soarele – se ascunde in copaci, vantul bate racoros. Septembrie e aici. La fel si toamna. La fel si vara.

Nicicand nu am imbratisat mai mult aceasta senzatie de bine, de cald si placut. Astazi m-am asezat pe o banca la soare. Inainte ocoleam soarele, acum il imbratisez din nou. Il las sa-mi incalzeasca privirea si zambetul. A venit toamna… dar e inca vara. Castanele sunt invelite in haina lor tepoasa si asteapta probabil 15 septembrie pentru a insoti in cadere prichindeii catre scoala. Acum ii privesc cum alearga pe alei, ii privesc de acolo de pe crengile obosite de caldura. Peste doua saptamani vor cobori in iarba si vor usura bratele copacilor…

1 septembrie. Pe vremuri ma intorceam din vacanta, imi luam la revedere de la zilele cu soare si cu joaca in aerul tare de tara. Reveneam in orasul imbacsit de atata praf ce urla dupa cate-o ploaie. Si porneam la drum spre un an nou, spre o noua vacanta. Acum… e doar o alta zi de munca, de povesti, de ganduri pierdute si adunate la o cafea. Azi e doar un inceput de luna, un inceput de toamna.

Nicu Alifantis – Emotie de toamna

The post A venit toamna… first appeared on Andreea Ban.