Oameni zgribuliti treceau prin fata mea. Stateam intr-un bar, la geam. Priveam trecatorii, ii priveam zambind. Nu as putea descrie acea senzatie de fericire. E o adevarata placere sa privesc ninsoarea de la caldura avand un pahar de vin in fata. In spate e galagie, toata galagia din lume adunata intr-un bar. In fata e alb. E alb peste tot. Trecatorii sunt inghetati, grabiti, jucausi, indragostiti, frumosi. Se tin de mana. Nu imi doresc sa fiu langa ei. Am langa mine tot ce mi-as putea dori. Am langa mine zambetul si imbratisarea, am ochii frumosi si buzele calde. Am cuvantul potrivit si povestea. Am tot. Ii privesc pe ei cum trec, se tachineaza in mers, se impiedica, aluneca, rad. Il privesc pe el, cel de langa mine si ne zambim cu subinteles. Sunt fericita.

Seara s-a transformat in noapte. Privim lumea de deasupra. Suntem din nou in spatele geamului, la caldura si dincolo e lumea, e ninsoarea si orasul portocaliu. Cerul e si el portocaliu si-l ador. Cerne zapada, cerne stelele si toate visele. Ma las imbratisata si zambesc in timp ce sorb din paharul cu vin. E dulce-amarui. Mi-e sete dupa fiecare gura, mi-e sete, atat de sete… dar nu de apa. Sunt fericita, ii spun. Atat de fericita incat aceasta pare cea mai frumoasa iarna din viata mea. Adorm gandindu-ma la el, la cum ma tine in brate, desi… chiar ma tine in brate. Fanteziile mi-s realitate si realitatea mi-e fantezie. Poate ca asa trebuie sa fie. Poate ca asta cautam in drumurile noastre, ne cautam implinirea fanteziilor.

E noapte iar. Afara e frig, e alb, e liniste. Alunec usor in somn. Oare care imi va fi dorinta cea mare la final de an? Care imi va fi ultima dorinta?… Inchid ochii. Muzica ma poarta pe aripile ei catre artificiile scaparate pe cer. Sunt stele colorate si dorintele lumii adunate in buchete de vis. Dorinta mea? Da. Ar fi una… sa ma indragostesc pana la cer si inapoi. Sa raman indragostita ca in prima zi. Sa pot iubi asa cum stiu, cu toata fiinta. Da, asta vreau, sa iubesc cum numai in carti credeam ca se poate. Stiu acum ca iubirea exista. E ca o librarie – plina de surprize, de minuni…

The post Ultima dorinta pe acest an first appeared on Andreea Ban.

Si ma intreb acum, oare cum traiesc unii la minus muuuulte grade. Cum traiesc cu doar cateva luni de cald. Da, sunt obisnuiti cu asta… poate ca ne-am putea obisnui cu totii, cumva. Dar nu ma voi gandi acolo. Ci doar la fericirea care ma incearca la venirea primavarii… a verii… a soarelui si cerului senin. Si mi-ar placea sa locuiesc acolo unde e mereu cald, unde e mereu soare. Fara ger, fara ghetarie, fara haine groase. Ar fi… un vis. Si cum ar fi sa ajung sa imi doresc frigul? Hahaha!! Niciodata.

The post Soare si cer senin… first appeared on Andreea Ban.