Ultima dorinta pe acest an

A nins. Mai devreme ca in alti ani. A nins cu fulgi mari, albi, multi. In ciuda gerului de aseara, m-am plimbat pe strazile Centrului Vechi. M-am plimbat si am zambit albului cernut din cer, am zambit si am imbratisat haina alba aruncata de sus. Este superb orasul asta atunci cand ninge, e superb cand e incarcat de albul rece si stralucitor. Am inghetat de frig, recunosc. Mi-au inghetat mainile, picioarele, fata, parul mi s-a transformat in acel ceva salbatic… dar am zambit. Prima ninsoare din acest an, prima zapada. O fericire ciudata m-a incercat.

ultima dorinta, iarna

Oameni zgribuliti treceau prin fata mea. Stateam intr-un bar, la geam. Priveam trecatorii, ii priveam zambind. Nu as putea descrie acea senzatie de fericire. E o adevarata placere sa privesc ninsoarea de la caldura avand un pahar de vin in fata. In spate e galagie, toata galagia din lume adunata intr-un bar. In fata e alb. E alb peste tot. Trecatorii sunt inghetati, grabiti, jucausi, indragostiti, frumosi. Se tin de mana. Nu imi doresc sa fiu langa ei. Am langa mine tot ce mi-as putea dori. Am langa mine zambetul si imbratisarea, am ochii frumosi si buzele calde. Am cuvantul potrivit si povestea. Am tot. Ii privesc pe ei cum trec, se tachineaza in mers, se impiedica, aluneca, rad. Il privesc pe el, cel de langa mine si ne zambim cu subinteles. Sunt fericita.

Seara s-a transformat in noapte. Privim lumea de deasupra. Suntem din nou in spatele geamului, la caldura si dincolo e lumea, e ninsoarea si orasul portocaliu. Cerul e si el portocaliu si-l ador. Cerne zapada, cerne stelele si toate visele. Ma las imbratisata si zambesc in timp ce sorb din paharul cu vin. E dulce-amarui. Mi-e sete dupa fiecare gura, mi-e sete, atat de sete… dar nu de apa. Sunt fericita, ii spun. Atat de fericita incat aceasta pare cea mai frumoasa iarna din viata mea. Adorm gandindu-ma la el, la cum ma tine in brate, desi… chiar ma tine in brate. Fanteziile mi-s realitate si realitatea mi-e fantezie. Poate ca asa trebuie sa fie. Poate ca asta cautam in drumurile noastre, ne cautam implinirea fanteziilor.

E noapte iar. Afara e frig, e alb, e liniste. Alunec usor in somn. Oare care imi va fi dorinta cea mare la final de an? Care imi va fi ultima dorinta?… Inchid ochii. Muzica ma poarta pe aripile ei catre artificiile scaparate pe cer. Sunt stele colorate si dorintele lumii adunate in buchete de vis. Dorinta mea? Da. Ar fi una… sa ma indragostesc pana la cer si inapoi. Sa raman indragostita ca in prima zi. Sa pot iubi asa cum stiu, cu toata fiinta. Da, asta vreau, sa iubesc cum numai in carti credeam ca se poate. Stiu acum ca iubirea exista. E ca o librarie – plina de surprize, de minuni…

5 Comments

  • andra Posted 13/12/2012 02:29

    cu siguranta iubirea exista. si cred ca vine la timpul potrivit. 🙂

  • andres Posted 13/12/2012 09:24

    Cam asa, de rabdare avem nevoie. Multa rabdare!

  • Trackback: Ultima dorinta pe acest an | Thoughts about nothing… | BunDeCitit.ro
  • S Posted 17/12/2012 08:56

    nu stiu cum se face dar din toata povestea de mai sus ma bantuie o singura imagine: „parul mi s-a transformat in acel ceva salbatic” :))))
    ps: poza este superba!!

  • andres Posted 17/12/2012 15:48

    Multumesc! Multumesc! Cat despre poza… aprecierile tale cantaresc mult 😀

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.