Am vazut Scufita Rosie dupa ce am auzit in stanga si in dreapta ca ar fi slab, slabut, asa si asa… Nicidecum vreun fenomen. Neavand asteptari cine stie ce, l-am luat ca atare. Un film care ar fi putut fi genial si cam atat. Ce mi-a placut… Distributia – actorii sunt deosebiti si bine alesi, atmosfera de poveste, cum au desenat si atins puncte importante din poveste si coloana sonora. Ce nu mi-a placut… multe. O asemanare deloc placuta cu Twilight. Faptul ca regia a fost semnata de Catherine Hardwicke, aceeasi Catherine a Twilight-ului, s-a simtit. Pana si in dialoguri am simtit ceva familiar.

Red Riding Hood (2011)

A reusit totusi sa insereze un mister aparte, un suspans pana la final. Am banuit pe multi ca ar fi lupul – adica varcolacul, ca asa se poarta acum -, numai la cel real nu mi-am oprit privirea. A reusit sa-l ascunda intr-un mod bizar, sa-l mascheze cumva. Cand a fost desconspirat, mi-a aparut in minte acel semn de intrebare… de ce s-a trezit abia acum sa ii vorbeasca Scufitei, cand risca sa fie descoperit? A dat el niste raspunsuri, dar nu m-a convins. Si da, varcolacul ii poate vorbi fetei, e diferenta care il ajuta sa iasa in evidenta fata de varcolacii Twilight. Nu va dezvalui mai multe, va recomand filmul, asa macar pentru a va face o impresie asupra a ce a fost si ce a ajuns Scufita noastra din copilarie. Oare sperie pe cineva?

PS: Din coloana sonora: O.S.T. – Keep The Streets Empty For Me

The post Scufita rosie si lupul cel mare si rau (?!) first appeared on Andreea Ban.