Intr-o zi cu soare am primit un calendar. Fiecare luna are alaturi un mesaj, citat dintr-o carte. L-am citit in aceeasi zi cu soare si m-am trezit spunand ca vreau acea carte. Si am citit-o. REWORK este cartea care iti ofera idei, raspunsuri la intrebari de genul “cum sa…?, cand…?, pe cine… ”, raspunsuri atat de simple incat te intrebi cum de nu te-ai gandit si tu la ele.

Vei spune probabil ca stii tot ce iti spun autorii (David Heinemeier Hansson si Jason Fried – fondatori ai 37Signals), intrebarea este: aplici zi de zi ceea ce stii? Uneori avem nevoie de cuvintele altora, de sfaturile celor care au reusit pentru a face urmatorul pas, pentru a alege ceea ce este mai bun pentru noi.

REWORK este cartea care vine in sprijinul tau fie ca esti angajat entuziast sau plictisit, ca ai o afacere mica sau mai mare, fie ca visezi la ceva nou. Cu cat esti mai mic cu atat sfaturile sunt mai binevenite, cand esti mic aduni experienta si orice sfat in legatura cu pasii pe care ar trebui sau nu ar trebui sa ii faci este mai mult decat genial. Daca il aplici, desigur!

REWORK iti spune sa faci ceva, sa faci primul pas si totul va veni de la sine, iti spune sa faci lucrurile sa fie simple, sa nu pierzi timpul cu maruntisuri care nu duc la nimic bun. Iti spune sa fii tu, sa nu te dai drept altcineva, sa fii sincer si deschis cu cei din jurul tau, cu angajatii sau clientii tai.

REWORK spune multe. Cel mai mult mi-au placut sfaturile care pareau a se bate cap in cap cu realitatea. Cum sa faci mai putin decat face concurenta, cum adica sa nu faci sedinte, cum se poate ca CVurile sa fie absurde? Si totusi aceastea sunt adevaruri pe care nu le luam in seama pana cand nu ne lovim de ele.

“Daca stai sa te gandesti, adevaratul pret al sedintelor este uluitor. Sa spunem ca planifici o sedinta care dureaza o ora si inviti zece persoane sa participe. Practic, este o sedinta de zece ore, nu una de o ora. Dai la schimb zece ore productive pe o ora de sedinta.” Si nu, nu se sustine faptul ca sedintele sunt intotdeauna inutile, dar de cele mai multe ori asa este. Sunt oameni carora le place sa se auda vorbind si apoi au pretentia ca lucrurile discutate sa se faca batand din palme. Cum ar putea un om sa rezolve cerintele din moment ce el a stat mare parte din timpul productiv intr-o sedinta interminabila?

Multe dintre cele scrise aici ar merita sa stea lipite pe usa de la intrare in firma, ar trebui citite atat de sefi cat si de angajati ca pe un crez, iar si iar, pana se lipesc de retina si intra in rutina zilnica. Pastreaza lucrurile simple, ignora realitatea, urmareste-ti interesul, fa mai putin si in acelasi timp mai mult, spune si “nu”, nu-ti trata angajatii ca pe copii si, printre altele, mai si dormi. Cu cat esti mai obosit, pentru ca de, faci ore suplimentare pentru rezolva cat mai multe taskuri, cu atat pierzi mai mult timp.

Recomand aceasta carte pagina cu pagina. Sunt lucruri pe care le stii, dar pe care e nevoie sa ti le reaminteasca cineva, macar din cand in cand!

REWORK, de David Heinemeier Hansson si Jason Fried
Editura Publica

PS. Iata si calendarul:

The post REWORK, de Jason Fried si David Heinemeier Hansson first appeared on Andreea Ban.

1. There are at least two people in this world that you would die for.
2. At least 15 people in this world love you in some way.
3. The only reason anyone would ever hate you is because they want to be just like you.
4. A smile from you can bring happiness to anyone, even if they don’t like you.
5. Every night, SOMEONE thinks about you before they go to sleep.
6. You mean the world to someone.
7. You are special and unique.
8. Someone that you don’t even know exists loves you.
9. When you make the biggest mistake ever, something good comes from it.
10. When you think the world has turned its back on you take another look.
11. Always remember the compliments you received. Forget about the rude remarks.

Good friends are like stars…
You don’t always see them,
But you know they are always there.

(le-am gasit atarnate de o oglinda, intr-un folder vechi, vechi, vechi)

The post Pieces of Advice first appeared on Andreea Ban.

Dar tu? Atunci cand lacrimile ti-au fost furtuni si inima iti batea sa-ti sparga pieptul, tu ai reusit sa-ti spui ca o sa fie bine? Ai putut sa-ti asculti sfaturile de bine si cuvintele calde? Nu. Evident. Nu ai cuvinte decat pentru ceilalti. Cu tine esti o epava, iti lipseste inspiratia, increderea, orizontul. Vezi doar „eu, cenusiu-negru, acum, sfarsit”. Cu greu poti privi catre maine, ceata nu te lasa, iti impaienjeneste privirea, durerea te ingenuncheaza.

Cand e vorba de noi, sfaturile ne sunt inutile. Ceea ce spuneam ieri prietenului pierdut in gandurile-i gri sunt cuvinte goale pentru durerea noastra de azi. Si cuvintele altora sunt la fel de seci. Le auzim ca pe un sunet ciudat „va fi bine, bineee, bineeeeee” si cuvantul se stinge cu ecou. De ce nu reusim sa ne insusim sfaturile, sa ni le aplicam ca pe acele comprese reci si binefacatoare? De ce nu reusim sa iesim din starea noastra depresiva atunci cand cel de langa noi ne asigura ca totul e in capul nostru, ca dracul nu e atat de negru si ca maine va fi o noua zi?

M-am priceput mereu sa dau sfaturi, sa incurajez, sa sterg lacrimile si sa-mi pun umarul la bataie pentru o frunte cu mult prea plina de ganduri negre. Am imbratisat si am fost cu sufletul alaturi de cel care avea nevoie de mine, i-am tinut mana chiar si dupa ce s-a stins in somn. Dar am stiut mereu ca sfaturile nu-i sunt de ajuns. Am stiut ca acele cuvinte pe care eu le gaseam potrivite nu erau decat o anestezie temporata asupra simturilor lui. Si durerea avea sa se intoarca, poate la fel, poate mai mica… doar timpul avea sa-l vindece.

Si acum, daca stau sa ma gandesc, sfaturile sunt bune. Si nu pentru sfaturi in sine, ci pentru ca fac timpul sa treaca altfel. In momentele mele de sfarsire am avut prietenii aproape, nu mereu – mi s-a intamplat sa-mi doresc spatiu, sa-mi alung singura depresiile, dar de cele mai multe ori a fost cineva langa mine care sa ma traga de maneca. Si printre cuvinte reusea sa-mi zmulga un zambet, pentru o clipa sau doua uitam de mine si totul se transforma. Traiam acel moment lasand in urma tumultul care-mi facea inima sa se ridice in gat, mica si agitata nevoie mare. Ajungeam din noua acasa, singura cu fantasmele mele si totul revenea, dar in doze mai mici pana dispareau de tot. Poate dupa doua zile sau doua saptamani, dar dispareau.

Nu sfaturile noastre ii vindeca pe ceilalti de tristeti nemarginite, de suferinte fara nume, doar timpul o poate face. Si cred ca din aceasta cauza nu ne putem asculta sfaturile proprii, pentru ca avem nevoie de timpul altora. Timpul lor pentru a face tristetile sa se stinga, fantasmele sa plece. Timpul lor pentru stergerea durerii noastre. Dar timpului astuia ii putem spune sfat. Suna mai artistic si mai putin trecator. Si nici nu ticaie!

The post Dar stim sa dam sfaturi, nu-i asa? first appeared on Andreea Ban.