Am inceput cartea in momentul in care am atins-o, am inceput lectura desi nu o deschisesem inca. Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina s-au intalnit pe coperta si au pictat in nuante de cer senin un cantec, o poveste, un drum… Andiamo. M-am oprit din mers. Nu mai conta unde eram, unde trebuia sa ajung ce urma sa fac, contau doar cuvintele, povestea care acum avea un final. M-am asezat la prima masa pe care am vazut-o si am continuat lectura. Cu fiecare cuvant, ma intorceam in povestea zeitelor mele dragi. “Povestile au nevoie de finaluri (fericite!)” a spus Alice mai tarziu. Si citind descopeream frumusetea cuvantului intors la mine si a povestii pe care am asezat-o candva in raft cu lacrimi in ochi. M-a rascolit acest final, acest inceput. Andiamo si-a inceput povestea cu finalul cartii Noi suntem zeite. A fost un fel de semnal de alarma, parca a vrut sa imi aduca aminte ca unele carti se citesc cu sufletul, se traiesc pur si simplu.

Doua zile mai tarziu am asezat cartea in biblioteca si am zambit. Imi veneau in minte fragmente din carte, iubiri mari aprinse frumos si stinse in noapte, impliniri si iluzii desarte, ironii fine, cuvinte pline de-nteles… Cartea este o calatorie in sufletul si mintea autoarelor. Are ceva aparte… nu trebuie sa le cunosti, trebuie doar sa te lasi in voia lecturii si ele te cuceresc prin felul lor de a scrie, de a fi pentru ca in cuvintele lor sunt bucati din ele insele desenate cu lacrimi si zambete, cu experienta unor vieti frumoase dar presarate cu tristeti lungi si sperante mari.

Rusia, Italia, Olanda, Irlanda, Israel, Franta, America… sunt doar cateva dintre opririle lor pe drumul vietii. Mai mult decat niste simple locatii, sunt amintiri, fiecare oprire fiind pentru ochiul meu acele vederi de vacanta trimise cu drag si semnate cu iubire. Fiecare intamplare si-a facut loc in sufletul meu si mi-a furat zambetul, mi-a facut ochii sa lacrimeze… Am oftat la Roma, am plans la Paris si am ras in Canada. Am ras cu lacrimi de “umanoizii carora le ieseau fire din cap” si am plans incet ametita de nesomn si dor de el “Cum as putea sa adorm, cand nu am nicio speranta ca te-as putea visa?”…

Andiamo este cartea calatoriilor a doua suflete care stiu sa respire iubire, stiu sa deseneze vise si sa daruiasca sperante. Le-am citit si le citesc cu drag pentru ca au darul acela special de a te face sa te simti tu prietenul lor cel mai drag, tie iti este destinat zambetul si lacrima. Iubirea lor te invaluie si te face sa visezi, sa crezi, sa speri… Va recomand Andiamo cu drag. Veti zambi si veti simti nevoia sa imbratisati!

Andiamo, de Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina
Editura Cartile Tango

The post Andiamo, Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina first appeared on Andreea Ban.

Asa… spuneam ca am fost la AFI, dar cu ocazia BookLand. Am fost si incantata si dezamagita. Voi scrie doar despre lucrul care m-a incantat cel mai tare! Despre faptul ca am avut bucuria sa le cunosc pe autoarele cartii Andiamo, ca am cunoscut fete cu care vorbesc de foarte mult timp pe bloguri…

<< Intalnirea pe care am asteptat-o cu sufletul la gura – si nu de o zi doua, ci de la citirea unei carti foarte dragi mie, Noi suntem zeite – a fost cu autoarele cartii Andiamo si invitata lor: Alice Nastase Buciuta, Simona Catrina si Anda Docea. Le citesc blogurile de mult timp, insa nu am avut ocazia pana acum sa le cunosc personal. Si iata momentul mult asteptat!

Ca si la discutiile anterioare, ma asteptam sa fie multa agitatie in jur, iubitorii de carte si de frumos sa se inghesuie, sa isi faca loc. Dincolo de lipsa unui public numeros, a fost discutia… M-am simtit asa cum ma simt pe blogurile lor, inconjurata de frumos, de oameni frumosi, de iubire, de cald si lumina. Lansarea s-a transformat intr-o discutie deschisa – si cam bruiata de zgomotele mall-ului deloc placute – despre o carte frumoasa, despre doua vieti unite si impletite ca-ntr-o poveste scrisa cu lacrimi si iubire. Pentru ca imi cumparasem cartea cu putin timp inainte, citisem primele zece pagini si un semn de intrebare a rasarit brusc in mintea mea. Ele mi-au confirmat raspunsul pe care l-am intuit. Andiamo incepe cu incheierea povestii din Noi suntem zeite. Dupa cum a spus si Alice, orice carte are nevoie de un final si Noi suntem zeite isi astepta finalul! Daca ati citit aceasta carte va recomand si Andiamo. E cartea care trebuie sa stea in biblioteca si in sufletul vostru alaturi de Zeite… Nu intru in detalii despre carte pentru ca aceasta isi merita un articol dedicat.

Momentul acesta a fost singurul care mi-a dat senzatia ca as fi alaturi de prietene pe care le stiu de-o viata. Spuneam ca nu a fost public numeros, dar a fost un public cald si frumos. Am fost atat de vrajita incat la un moment dat ma bucuram ca sunt atat de aproape de fete, ca am prins loc in fata. Aveam senzatia ca in spatele meu se chinuie lumea sa ajunga in fata pentru a le vedea. Dar vraja s-a rupt, a trebuit sa se rupa… am incheiat cu “multumesc pentru autografe, pentru cuvintele voastre frumoase!” >> Tot articolul il gasiti aici.

Momente ca acestea ma fac sa apreciez si mai mult internetul, blogurile, facebook-ul. Trecerea din online in offline e atat de simpla, ai senzatia ca te cunosti de-o viata cu oameni pe care nu i-ai vazut niciodata, dar cu care ai schimbat cuvinte. Cuvantul ne leaga intr-un fel magic. Cuvantul scris din inima este magic, ca si cartile…

Apropos de carti si magie. Intr-una dintre intalnirile de ieri Monica Davidescu a facut o mica paralela intre cititorii de ieri si cititorii de azi. Acum niste ani oamenii citeau pentru ca aveau nevoie de informatie, discutau cartile favorite, cautau altele si altele. Acum toata informatia asta vine in valuri, pe internet, de la TV, Radio. Oamenii obtin informatie mai usor, dar se produce automat o ruptura. Imaginatia omului nu mai e activata ca inainte, informatia se ofera cu tot tacamul… Doar cartile sunt cele care te provoaca! Si sunt perfect de acord. O carte citita va fi imaginata de fiecare diferit. Un film nu te provoaca la a-ti imagina tu, iti ofera totul pe tava si creierul devine din ce in ce mai lenes. Mi-a placut tare mult aceasta paralela.

Dupa cum spuneam, am intalnit si cunoscut oameni frumosi. Zile din astea sa tot am!

The post Intalnire cu oameni frumosi… first appeared on Andreea Ban.

Am cunoscut azi doua dintre autoarele mele dragi ale caror cuvinte le citesc de mult timp, Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina. Am tot sperat ca voi avea ocazia sa le ascult, sa le privesc, sa le adresez doua cuvinte si o mie de imbratisari (din priviri macar). Si astazi am avut parte de aceasta mica fericire din marea mea de fericiri… E ca si cum persoana care a scris povestea ta preferata vine sa ti-o citeasca tarziu in noapte. E lume in jur, e galagie dar tu nu mai auzi nimic. Doar vocea superba care isi canta povestea, care te poarta in O mie si una de nopti cu o mie si una de stele…

Noaptea e tanara. Mie mi-e somn. Mi-e tare somn. Dar cartea mea cea noua nu ma lasa. Citesc Andiamo si va doresc vise frumoase!

PS. Revin cu mai multe detalii despre carte! 😉

The post Noapte tanara, vise frumoase first appeared on Andreea Ban.